Dileme si revolta

In ultima vreme nu am avut chef sa scriu sau macar sa ma gandesc la ceva despre care sa scriu. Imi venise un semi-chef inainte de alegeri sa scriu despre cat de inutil mi se pare sa votezi cu cineva care clar nu are nicio sansa la turul 2. Dar pe de alta parte, atunci de ce mai candideaza ceilalti, daca eu le atribui cu logica mea 0 sanse din start? Pai din punctul de vedere al cetateanului, e simplu! Ca sa aiba ei cu cine vota pentru a arata (nu stiu cui) ca ei nu ii vor pe aia care au sanse reale sa ajunga in turul 1. Buuun! Dar intrebarea mea este: alora care ajung in turul 2 le pasa? Bineinteles ca nu! Cand a castigat Băse alegerile acum 5 ani, le-a castigat la o diferenta infima. Asta nu l-a oprit sa strige sus si tare ca pe el l-au ales romanii, chiar daca de fapt se referea la vreo 25% din ei. Idem pentru cei care merg si isi anuleaza votul. Procentele comunicate sunt din voturile declarate valabile. Si ce daca 0,5% sunt voturi declarate nule? Who the fuck cares? In mod sigur nu candidatii! (sau eventual numai aia care pierd si vor sa "make a point", vezi doamne)

Azi m-am interesat de cadou pentru o colega a carei zi e in curand. Cum de la ea nu am scos nimic, singua sursa de inspiratie a fost prietenul ei care a declarat ca ea ar vrea o pisica. Dar nu vrea sa adopte o pisica salvata/gasita de cineva, ci vrea o pisica whiskas. Eu recunosc ca ma depaseste aceasta gandire. De ce sa vrei sa dai sute de euro pe o pisica, ce pana la urma reprezinta o afacere pentru cineva (si stiu din surse sigure ca persoana care se ocupa de aceasta rasa de pisici la noi este dusa rau cu capul (ca sa ma exprim plastic)), cand ai putea sa ii oferi camin uneia din multele pisici amarate din orasul nostru oribil? Nu inteleg, dar recunosc ca nici nu incerc. O iau ca pe o fiţă si atat.

Alta dilema pe care o am, a fost adusa azi in prim plan de o tipa peltica din metrou. Nu stiu daca asa a facut-o "mama natura" sau daca nu cumva avea piercing in limba. Dupa cum arata, s-ar fi putut incadra in categoria celor care ar "purta" asa ceva. Dar de ce ai face asta? E trendy mai nou sa fii peltic? Piercingurile in limba nici macar nu se vad ca sa zici ca te admira aia din gasca. Desi exista scarbosi pe care ii vezi prin metrou sau autobuze jucandu-se cu limba pe afara (din gura) si dandu-si cu piercingul peste dinti. Asta ca sa nu mai vorbesc despre gradul de oripilare pe care mi l-a produs un tip pe la romana prin vara, care avea cercel din acela in (nu prin) lobul urechii si cu gaura de 1 cm diametru prin ureche. Oare cretinul ala nu se gandeste ca la un moment dat chestia aia nu va fi nicidecum trendy ci mega-penibila? Cum sa te duci cu asa ceva la munca? Sau cum sa arati asa in fata unui client? Si oare cum va arata acea ureche la 60 de ani? Bleah!

In alta ordine de idei, "concursul de gatit" s-a incheiat, m-am descurcat admirabil (am preparat pasta de peste (multumiri lui Lady Io pentru ideea minunata), placinta cu carne de vita si tort cu fructe), ba chiar intre timp am gatit o data si pentru Peter, deci se poate spune deja ca sunt experta :P Totusi mi-a ramas o amintire neplacuta din lunea aceea in care mi-am hranit colegii. Mi-au ramas trei felii de tort pe care le-am oferit secretarei (cu care ma inteleg foarte bine), unei colege cu care ma inteleg bine si, la indicatiile "oponentilor" mei, unei alte colege (sa-i zicem B - de la Bitch, o sa intelegeti imediat de ce) care dimineata aia trecuse prin biroul nostru sa intrebe cine, ce a mai gatit. Si trec prin sala de mese cand colega cea buna si B mancau tortul si imi spune B: "Face si sor'mea un tort ca asta, dar pune multe fructe". Ma uit la ea (ca mâţa la apa din vasul de WC cand se trage apa, caci credeti-ma, pisicile nu se uita in calendar), dau din umeri si cred ca i-am zis ceva de genul "Fiecare pune cat considera" (nu mai tin minte exact, pentru ca in gand aveam total alte vorbe, if you know what I mean). Mai zice "Mda... pune muuuulte muuuuuuuuuulte fructe. Si crema cum ai facut-o?" Eu: "E crema de prajituri, la pliculet Dr. Oetker". Incepe sa rada. "Si... frisca e naturala?" Continua sa zamboceasca. Eu: "Nu, mah, e la pliculet, ti-am zis ca e usor de facut!" (ii zisesem cand ne facuse vizita in birou) Incepe sa rada. Eu [tremurand deja de nervi si abtinandu-ma din rasputeri sa nu o injur]: "Hai ca eu ma duc." Eu stau sa ma gandesc... cam cat de nesimtita sa fii sa primesti ceva totally for free, care nu e un cacat pe bat, ba dimpotriva, a fost apreciat de altii, si sa il faci pe ala care ti-a dat chestia respectiva sa se simta de 2 lei 50 (vechi)? De ce ai face asta? Te simti superioara? Du-te... si te du, ca nu meriti niciun scuipat (e risipa de umiditate - asta ca tot citesc cartile Dune) si regret din toata inima ca ti-am dat felia aia!

Am urat fiecare secunda a grevei de la metrou si ii dispretuiesc profund pe muncitorii aia carora nu le ajunge salariul aproape dublu decat al medicilor rezidenti si vor mai mult. Poate nu trebuiau sa aiba atat de mult in the first place...

Cu si despre cersetori

Probabil ca ati observat ca in ziua de azi exista mituri legate de cersetori: ca de fapt nu ei raman cu banii primiti, ci ii dau unui smecheras pentru care "lucreaza", ca ii beau/fumeaza etc. Stiu ca am vazut la un moment dat un filmulet cu un cersetor vezi doamne olog, care dupa ce si-a terminat "tura" a inceput sa mearga normal si a urcat intr-un bmw. Am auzit de cersetori care cand au primit un aliment (nu bani) au facut fite ca "ce se faca cu el?!". Am vazut si auzit in renumitul tren Sibiu-Bucuresti (care, by the way, nu mai circula de vreo 3 luni pentru ca la nu stiu ce ploaie s-a rupt un pod care nu a fost reparat pana in ziua de azi) un cersetor care s-a oferit sa dea rest sau sa schimbe pentru ca nu aveam marunt. Am vazut in trenul Bucuresti-Sibiu un copil care se tara pe jos de la compartiment la compartiment cersind si care la intalnirea cu "supracontrolorul" s-a ridicat si a rupt-o la fuga. Nu ma indoiesc ca exista multe asemenea specimene, asa cum totusi nu ma indoiesc ca exista si oameni care cersesc pentru ca nu au ce manca.

Din cauza acestor mituri cred insa ca am inceput sa o iau putin razna, pentru ca m-am surprins intr-o zi gandind niste aberatii "cat o zi de post". Se facea ca tocmai venise primul frig in Bucuresti si eu eram pe la Eroilor, ma indreptam spre metrou. Pe o banca pe acolo era un nene cu o proteza de lemn de la genunchi in jos. Si, infrigurata fiind (ce mai scuza!), imi trece prin minte urmatorul gand: "Ce bine de el, nu ii e niciodata frig la picioare. Desi, s-ar putea ca atunci cand e si mai frig de atat sa nu ii functioneze prea bine articulatiile". Urmatorul gand a fost: "Oh, doamne, ce naspa sunt! Cum pot sa gandesc asa ceva? Omul ala e infirm, saracul." Si dupa aia mai si comentez de altii ca sunt nesimtiti si/sau rai si nu se gandesc la cei din jur. Pai si eu cum oi fi?! Am incercat sa imi gasesc scuza in miturile mentionate mai sus si in intamplarile vazute de mine, dar tot ma mustra constiinta de fiecare data cand il revad pe nenea pe aceeasi banca, de fiecare data cand trec pe acolo.

Mie, in general, imi este mult mai mila de animale decat de oameni, pentru ca oamenii au optiuni, pe cand animalele au (sau nu) sansa. In particular, pe strada, singurele fiinte care imi inspira mila sunt catelusii cu care se plimba puradeii printre masini la stopuri si batranii (dar nu toti). Insa dat fiind ca sunt perfect constienta ca respectivii catelusi sunt ultima grija a parintilor copiilor cersetori, nu dau bani decat batranilor, care nu imi pot inchipui ca stau in frig si ploaie de placere, ci din necesitate si incerc sa nu ma gandesc ca poate copiii lor i-au trimis la cersit.

Post inspirat de revolta lui Mydudeness

Sursa pozei

Leapsa cu imagini

Desi am primit aceasta leapsa acum trei zile de la Sonho de Lisboa, abia acum am apucat sa "rasfoiesc" pozele mai vechi si sa le selectez pe cele potrivite. "Sarcina" era sa arat doua poze dragi mie, una de suflet si una haioasa.

Poza de mai jos (facuta in parcul Tineretului) este cea de suflet pentru ca imi aduce aminte de anul II de facultate, cand eram proaspat indragostita, nu aveam nicio grija, nu lucram si basically acela a fost ultimul an de "libertate" (urmatorul an asemanator va fi primul an de pensie :|). Insa tot poza aceasta are si o parte haioasa conferita de observatia unui cetatean strain care, admirand peisajul, a afirmat "Very canadian!".


A doua poza este, evident, cea haioasa. Haiosenia am observat-o abia acasa, cand ne-am dat seama ca probabil exasperaseram omul cu "blituiala" noastra (abia luasesem aparatul, asa ca avem o scuza :P).


Dau mai deprate leapsa catre PeterG, care oricum mai e dator cu una...

(Tot) Despre mancare

Astazi si saptamana trecuta concursul de gatit de la serviciu a continuat. In plus de asta, Zazuza s-a apucat de gatit, iar Lady Io s-a reapucat de gatit si mi-a dat o leapsa, la care raspund fara nicio ezitare putin mai jos.

In cadrul concursului, am avut ocazia sa mananc urmatoarele bunatati:
Lunea trecuta
- ficatel de pui invelit in bacon - foarte bun, desi nu ma asteptam, dat fiind ca nu ma omor nici dupa ficatei si nici dupa bacon

- pulpa de pui (de tara) la cuptor cu garnitura de ciuperci, sos de rosii si masline - pulpa ca pulpa (nothing special), dar sosul a fost delicios

- tiramisu - sincera sa fiu, al lui Gomez a fost mult mai bun din doua motive: 1. colega l-a facut cu blat (nu cu piscoturi) care, dupa insiropare, a devenit pufos, dar nu "se topea in gura" ca piscoturile si 2. colegei nu ii place nesul, asa ca a folosit 3 in 1 si in loc de o fiola de esenta de rom a pus doua; consecinta a fost ca avea mai mult gust de rom decat de nes si deci basically nu prea reprezenta ce inteleg eu prin tiramisu.

Azi
- rulada cu ciuperci - am ajuns ultima la masa si am terminat prima de mancat, asa ca asta spune tot
- snitel cu ierburi aromate cu patru varzute de Bruxelles fierte, servite cu putina maioneza - tot prima am fost care am devorat si felul acesta :D
- tort de inghetata (de casa) cu trei straturi: cacao, nes si vanilie - niste portii absolut imense, dovedite cu chiu cu vai. Stratul meu preferat a fost cel de nes (of course), dar care din pacate a fost si cel mai subtire :(

Saptamana viitoare: talentele culinare ascunse (si nedescoperite inca - fiindca speranta moare ultima :D) ale Morticiei. Wish me luck! :|

Dupa cum precizam la inceput am primit o leapsa de la Lady Io, ce consta in a raspunde la urmatoarele intrebari:

1. Care e madlena domniei voastre?
Indubitabil este clatita cu branza de vaci de la Bella Muzica (mai multe detalii si descrierea bunaciunii: aici)

2. Dar baubaul din farfurie?
Ouale - prajite, fierte, omleta sau in orice alta forma in care li se simte gustul. Cu alte cuvinte, in prajituri nu ma deranjeaza :D

Si ca sa nu someze prea mult, dau mai deprate leapsa catre PeterG si Sonho de Lisboa :)

Centrul comercial Feeria - Aici sunt banii bucurestenilor

Printre reprizele de gatit ale lui Gomez ne-am facut timp si weekendul asta sa plimbam masina pe undeva. Am hotarat sa mergem la Ikea, caci Gomez nu fusese niciodata si tot voiam (macar) sa ne uitam dupa o canapea extensibila.

Am ajuns destul de repede si destul de lejer, fara sa ne umplem de nervi din cauza traficului. In schimb acolo: crima si pedeapsa. Nu stiu cati venisera sa cumpere intr-adevar ceva si cati venisera sa "se plimbe", dar la case era destul de aglomerat. Erau parinti cu copii mici mici (in stadiu de bebe adica), cu copii din aceia care se zbenguiau in toate partile, o gramada de straini si in rest persoane de toate varstele. Cunoastem un cuplu care in primul an de existenta Ikea mergea acolo cel putin o data la doua weekenduri. Why oh why would someone do that? Noua ni s-a parut ingrozitor. Iar faptul ca nu exista la fiecare cativa zeci de metri o cale de a iesi mi se pare o porcarie. Pana si in fantasticul parc de aventuri din Brasov pentru fiecare traseu exista, dupa 2-3 "jocuri", posibilitatea sa parasesti traseul. Dar aici nu! Trebuie sa parcurgi tooooooot magazinul ca sa poti sa iesi.

Buuun... ajungem la zona de mancare si ne zicem ca macar, daca tot am ajuns aici, sa stam sa mancam ceva, pentru ca auziseram ca mancarea aici este ieftina si buna. Bineinteles ca era plin ochi, dar am reusit totusi cu chiu cu vai sa gasim doua locuri. Insa de stat la coada imensa nu am avut rabdare, pentru ca se intindea pe 4 coloane, asa ca ne-am zis sa mergem sa mancam ceva la invecinatul Baneasa Shopping City, caci nici la asta nu ajunseseram niciodata.

Pe drum, trecem pe langa "marele" drive-in mocirlit din Baneasa, care mi se pare cea mai mare aberatie datorita faptului ca dai fix tot atat cat ai da si la un cinematograf de mall, dar stai in masina, te uiti la proiectia de pe peretele mall-ului prin parbriz si asculti vocile la radio. Genial, intr-adevar!

Ajungem la mall, ne place cum arata dar, ce surpriza!!!!, e full. Ziceai ca se da ceva moca. Oameni care stateau in picioare sa prinda o masa (noi din nou am avut un noroc porcesc si am prins imediat loc), cozi la fast-food-uri, galagie. Aaaaaaaaaaah! Oribil!

In caz ca nu reusiti sa vizualizati cat de aglomerat era, mai precizez ca suma parcarilor fiecarui "magazin" nu era suficienta pentru toti plimbaretii, astfel incat unii isi lasasera masinile pe benzile de circulatie din parcari. Asa ca am avut totusi un motiv de bucurie la final: am plecat la timp si am reusit astfel sa nu prindem migratia spre casa a acestei gloate impresionante.

Si astfel ne-am explicat de ce este pustiu in celelalte mall-uri (City Mall si Liberty Center cel putin), mai mai sa credem ca dau faliment. Pentru ca toata lumea este in Baneasa! De ce? Ce e mai smecher acolo? Probabil faptul ca exista si Ikea si Carrefour si Mobexpert si Media Galaxy si mall-ul si multe altele. Dar eu mi-am pierdut rabdarea numai in Ikea. Ce ar mai fi fost sa le iau pe toate la rand?!?!

Sursa pozei