Dileme si revolta

In ultima vreme nu am avut chef sa scriu sau macar sa ma gandesc la ceva despre care sa scriu. Imi venise un semi-chef inainte de alegeri sa scriu despre cat de inutil mi se pare sa votezi cu cineva care clar nu are nicio sansa la turul 2. Dar pe de alta parte, atunci de ce mai candideaza ceilalti, daca eu le atribui cu logica mea 0 sanse din start? Pai din punctul de vedere al cetateanului, e simplu! Ca sa aiba ei cu cine vota pentru a arata (nu stiu cui) ca ei nu ii vor pe aia care au sanse reale sa ajunga in turul 1. Buuun! Dar intrebarea mea este: alora care ajung in turul 2 le pasa? Bineinteles ca nu! Cand a castigat Băse alegerile acum 5 ani, le-a castigat la o diferenta infima. Asta nu l-a oprit sa strige sus si tare ca pe el l-au ales romanii, chiar daca de fapt se referea la vreo 25% din ei. Idem pentru cei care merg si isi anuleaza votul. Procentele comunicate sunt din voturile declarate valabile. Si ce daca 0,5% sunt voturi declarate nule? Who the fuck cares? In mod sigur nu candidatii! (sau eventual numai aia care pierd si vor sa "make a point", vezi doamne)

Azi m-am interesat de cadou pentru o colega a carei zi e in curand. Cum de la ea nu am scos nimic, singua sursa de inspiratie a fost prietenul ei care a declarat ca ea ar vrea o pisica. Dar nu vrea sa adopte o pisica salvata/gasita de cineva, ci vrea o pisica whiskas. Eu recunosc ca ma depaseste aceasta gandire. De ce sa vrei sa dai sute de euro pe o pisica, ce pana la urma reprezinta o afacere pentru cineva (si stiu din surse sigure ca persoana care se ocupa de aceasta rasa de pisici la noi este dusa rau cu capul (ca sa ma exprim plastic)), cand ai putea sa ii oferi camin uneia din multele pisici amarate din orasul nostru oribil? Nu inteleg, dar recunosc ca nici nu incerc. O iau ca pe o fiţă si atat.

Alta dilema pe care o am, a fost adusa azi in prim plan de o tipa peltica din metrou. Nu stiu daca asa a facut-o "mama natura" sau daca nu cumva avea piercing in limba. Dupa cum arata, s-ar fi putut incadra in categoria celor care ar "purta" asa ceva. Dar de ce ai face asta? E trendy mai nou sa fii peltic? Piercingurile in limba nici macar nu se vad ca sa zici ca te admira aia din gasca. Desi exista scarbosi pe care ii vezi prin metrou sau autobuze jucandu-se cu limba pe afara (din gura) si dandu-si cu piercingul peste dinti. Asta ca sa nu mai vorbesc despre gradul de oripilare pe care mi l-a produs un tip pe la romana prin vara, care avea cercel din acela in (nu prin) lobul urechii si cu gaura de 1 cm diametru prin ureche. Oare cretinul ala nu se gandeste ca la un moment dat chestia aia nu va fi nicidecum trendy ci mega-penibila? Cum sa te duci cu asa ceva la munca? Sau cum sa arati asa in fata unui client? Si oare cum va arata acea ureche la 60 de ani? Bleah!

In alta ordine de idei, "concursul de gatit" s-a incheiat, m-am descurcat admirabil (am preparat pasta de peste (multumiri lui Lady Io pentru ideea minunata), placinta cu carne de vita si tort cu fructe), ba chiar intre timp am gatit o data si pentru Peter, deci se poate spune deja ca sunt experta :P Totusi mi-a ramas o amintire neplacuta din lunea aceea in care mi-am hranit colegii. Mi-au ramas trei felii de tort pe care le-am oferit secretarei (cu care ma inteleg foarte bine), unei colege cu care ma inteleg bine si, la indicatiile "oponentilor" mei, unei alte colege (sa-i zicem B - de la Bitch, o sa intelegeti imediat de ce) care dimineata aia trecuse prin biroul nostru sa intrebe cine, ce a mai gatit. Si trec prin sala de mese cand colega cea buna si B mancau tortul si imi spune B: "Face si sor'mea un tort ca asta, dar pune multe fructe". Ma uit la ea (ca mâţa la apa din vasul de WC cand se trage apa, caci credeti-ma, pisicile nu se uita in calendar), dau din umeri si cred ca i-am zis ceva de genul "Fiecare pune cat considera" (nu mai tin minte exact, pentru ca in gand aveam total alte vorbe, if you know what I mean). Mai zice "Mda... pune muuuulte muuuuuuuuuulte fructe. Si crema cum ai facut-o?" Eu: "E crema de prajituri, la pliculet Dr. Oetker". Incepe sa rada. "Si... frisca e naturala?" Continua sa zamboceasca. Eu: "Nu, mah, e la pliculet, ti-am zis ca e usor de facut!" (ii zisesem cand ne facuse vizita in birou) Incepe sa rada. Eu [tremurand deja de nervi si abtinandu-ma din rasputeri sa nu o injur]: "Hai ca eu ma duc." Eu stau sa ma gandesc... cam cat de nesimtita sa fii sa primesti ceva totally for free, care nu e un cacat pe bat, ba dimpotriva, a fost apreciat de altii, si sa il faci pe ala care ti-a dat chestia respectiva sa se simta de 2 lei 50 (vechi)? De ce ai face asta? Te simti superioara? Du-te... si te du, ca nu meriti niciun scuipat (e risipa de umiditate - asta ca tot citesc cartile Dune) si regret din toata inima ca ti-am dat felia aia!

Am urat fiecare secunda a grevei de la metrou si ii dispretuiesc profund pe muncitorii aia carora nu le ajunge salariul aproape dublu decat al medicilor rezidenti si vor mai mult. Poate nu trebuiau sa aiba atat de mult in the first place...