Hysterical Blog

7 pasi pentru a calatori cu RATB-ul

2010-03-19T00:02:00.000+02:00

Pasul 1: Coboara de pe trotuar cand mijlocul de transport pe care il astepti este inca la 20 de metri distanta. Doar nu vrei sa pierzi startul, nu?

Pasul 2: La urcare ai urmatoarele 3 optiuni:
- daca nu ai indeplinit pasul 1 ramai pe trotuar si aseaza-te exact in fata usii. In felul acesta cei ce coboara vor trebui sa le taie fata celor ce stau pe carosabil in lateralul usilor. Sâc!

- agata-te de bara de pe usa pentru ca sa iti poti lua avant sa urci in mijlocul de transport in secunda in care ultimul pasager a pasit pe carosabil

- agata-te de bara de pe usa si pune un picior pe prima treapta, iar cand se face o mica pauza intre cei ce coboara, arunca-te in autobuz inghesuindu-i pe intarziatii ce coboara acum pe culoarul dintre tine si bara de pe scari.

Pasul 3: Ofera-ti cateva secunde ragaz acum ca ai ajuns in capul scarilor pentru a scana autobuzul in scopul gasirii unui loc liber. Atentie la cei din spate sa nu treaca de tine si la cei din lateral sa nu ti-o ia inainte!

Pasul 4: Daca ai zarit un loc liber arunca-ti repede geanta/ghiozdanul/plasa pe el pentru a se prinde lumea ca e locul tau si nimeni altcineva nu are voie sa atenteze la el.

Pasul 4 bis: Daca nu sunt locuri libere aseaza-te cat mai in usa chiar daca mergi pana la celalalt capat, caci in mod sigur daca te indepartezi nu vei mai putea cobori la destinatie. Nu uita ca barele sunt facute pentru a te sprijini de ele si nu pentru a te tine de ele cum cred unii fraieri! Daca nu gasesti bara de care sa te tii, sigur gasesti vreun pasager mai teapan care te poate sustine si pe tine. Nu uita sa te rotesti cat mai mult stanga, dreapta folosind geanta (cat mai mare) pe post de scut, pentru a te asigura ca nu se posteaza nimeni in spatele tau. Sa fii cu ochii in patru dupa copii. Daca se elibereaza vreun loc ei vor fi primii care se vor repezi sa il ocupe si, cel mai probabil, o vor face dat fiind ca sunt mai sprinteni ca tine. Asta pana la proba contrarie bineinteles...

Pasul 5: Nu pune mana la gura cand tusesti sau stranuti!

Pasul 6: Cu o statie inainte de destinatie trebuie sa fii primul la usa. Daca cei ce urca nu reusesc sa te ocoleasca, ghinionul lor! Sa se antreneze! Daca mai e cineva in fata ta in drum spre usa in mod sigur vrea doar sa te incurce. Nu are nicio intentie sa coboare la prima, asa ca nu te obosi sa il intrebi. Trebuie sa treci de el cu orice pret.

Pasul 7: Trebuie sa cobori din mijlocul de transport ca o printesa (indiferent ce sex ai): catinel, catinel, sa nu cumva sa te rastorni. Daca sta cineva in fata usii si nu te lasa sa cobori, atentioneaza-l ca nu ai unde sa pasesti in afara mijlocului de transport si spune-i sa se dea din drumul tau. Din pacate nu ai cum sa eviti situatia aceasta, caci sunt multi nesimtiti pe lumea asta si parca toti circula cu mijloacele de transport in comun.

Cam asta a fost. Acum esti gata sa infrunti RATB-ul. Succes!

Google Reader cu surprize

2010-02-26T16:47:00.001+02:00

Iubesc (multe dintre) aplicatiile Google, iar dintre acestea primele doua pozitii sunt ocupate de Gmail si Google Reader. Dupa cum poate stiti acesta din urma dispune de ceva vreme de functionalitatea Explore, care pe baza feedurilor la care sunteti abonati afiseaza postari asemanatoare de pe diverse bloguri, site-uri etc. Pe mine aceasta functionalitate ma nimereste destul de bine si de cele mai multe ori share-uiesc mult mai multe dintre posturile gasite astfel decat din cele care apar pe site-urile la care sunt abonata.

Astfel am avut ieri placerea sa dau peste un post in care erau enumerate 30 de aplicatii utile, printre care si site-ul www.newsmap.jp. Acesta este, conform descrierii date acolo, o harta de stiri colorata, cu patratele ce contin cele mai populare articole de pe site-urile de stiri, patratele care arata si cat de importanta este stirea prin dimensiunile lor.

Bineinteles ca am fost curioasa sa vad ce stiri sunt in lume pe tema "romania" si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca jumatate dintre stirile de ieri despre tara noastra erau din sport (tot ce e albastru e din sport; de fapt din fotbal, caci la noi in tara sport = fotbal). Daca este sa ne uitam numai la stirile din Regatul Unit (jumatatea stanga) 80% din stiri sunt din sport. Pe de alta parte nu exista nicio stire "populara" din domeniul tehnic, iar stirea din business (cea verde) nu e despre vreo afacere infloritoare din tara, ci despre imprumutul de la FMI.

Dat fiind ca acest post ar fi trebuit sa apara ieri si totusi l-am terminat abia azi, am mai accesat site-ul inca o data cu aceiasi parametri pentru a vedea noile stiri despre Romania. Concluzia: sunt cam tot cele de ieri, singura deosebire fiind ca acum se consemneaza esecul Urziceniului in fata Liverpoolului si proportia per total a ~~sportului~~ fotbalului a mai crescut putin. Superb :|

Una "uau!" si una "cool!"

2010-02-04T13:48:00.002+02:00

O mai stiti pe colega mea care este tot timpul ocupata dar are timp sa citeasca despre centuri fotonice si alte chestii? Ei bine, ieri citea stirile in pauza de masa. Si da peste articolul acesta, conform caruia primarul sectorului 6 nu ar fi de acord cu un proiect care sa permita "libertatea sexuala" in parcurile din sector, ci numai in "locurile special amenajate". Uau! Deci sa inteleg ca in Bucuresti nu mai este nicio problema de rezolvat, totul e pus la punct, totul merge zeiss? Doar asta a mai ramas de facut? Si culmea, asta este primarul ~~singurului sector fara metrou~~ Drumului Taberei, unde traficul este de cosmar din cauza lipsei metroului, si care mai este si la al doilea mandat. Super!

-----------------------

Lunea trecuta s-a intors un coleg din concediul petrecut la Londra. Dat fiind ca este vorba despre acel coleg care are ca pasiune gatitul si este mare fan Jamie Oliver, si-a cumparat de acolo o cana din colectia Jamie Oliver de la Churchill China [pe care, off-topic, a gasit-o la reducere (adevarata) de la 9 lire la 3,6 lire]. Colectia este foarte simpatica si, conform spuselor lui Jamie inscrise pe cutie, fiecare cana are un mesaj ce este continuat pe fundul canii cu o completare menita sa smulga de la "cititor" un zambet sau doua.

Mission accomplished from my point if view :)

Pe aripile iernii

2010-01-29T18:06:00.000+02:00

Daca anii trecuti romanii (sau cel putin bucurestenii) se plangeau ca iernile nu mai sunt ce erau pe vremuri, anul asta nu e mai este cazul sa se lamenteze (decat eventual ca nu a fost zapada de Craciun, ceea ce chiar ar fi fost deosebit de frumos). Am avut (si inca mai avem) nameti si temperaturi foarte scazute si chiar daca zilele ce urmeaza s-au anuntat temperaturi cat de cat mai ridicate, nu cred ca vom scapa prea repede de zapada depusa.

Cu masina am impresia ca s-a circulat destul de bine, desi cred ca parcarile au fost anevoioase, din moment ce toata zapada indepartata de pe carosabil sau de pe masini a fost "depozitata" in mormane, ce au capatat dimensiuni considerabile, la marginea trotuarului. Aceste mormane nu ridica insa probleme numai soferilor ci si amaratilor de pietoni, care pentru a putea ajunge la o trecere de pietoni trebuie sa escaladeze respectivele mormane sau sa se frece de vreo masina (evident murdara pe vremea asta) parcata regulamentar sau nu la 20 cm de morman.

Daca in Austria oamenii dau zapada in fata propriilor lor case, la noi nici macar firmele, magazinele etc. nu binevoiesc sa curete trotuarul din fata cladirii unde isi desfasoara activitatea. Si sunt convinsa ca si la noi (in teorie) se dau amenzi. But who cares? La noi nesimtirea e in floare. Si astfel aceasta iarna se dovedeste a fi un chin in mod special pentru pietoni, care fac un drum de 7 minute in 10 minute (daca sunt dotati cu incaltari bune), pe potecute de 20 de cm, de pe care trebuie sa iasa in nametele de alaturi in caz ca se interesecteaza cu un pieton venind din contrasens. Mi se pare foarte aiurea ca la televizor nu se vorbeste decat despre dificultatile masinilor si despre zapada de pe carosabil. Dar dificultatile pietonilor? Again - who cares?

Zilele trecute era sa iau numeroase trante. Nici cei mai minunati bocanci de munte nu te pot impiedica sa aluneci pe o fasie de gheata "sticla". Ieri m-am pomenit invingand forta gravitationala ca in Matrix pe la Timpuri Noi, cand am alunecat pe o astfel de fasie de gheata ascunsa bine sub un strat finut de zapada. Am reusit sa nu cad, insa cred ca era sa imi rup coloana in aer, incercand sa imi redobandesc echilibrul. Si am traversat cu mari emotii Dambovita, rugandu-ma sa nu alunec si sa nimeresc fix intr-insa.

Si inca o problema mai am cu iarna aceasta geroasa. Trecerile de la frig la cald ce provoaca aburirea pe termen mediu a ochelarilor mei, fara de care pur si simplu nu vad, sau vad cat sa nu cad in nas pe scarile de la metrou de exemplu. Astept cu nerabdare inventarea lentilelor ce nu se aburesc si a unui sistem anti picaturi eventual :D Cer atat de mult?

Se poate intampla si la case mai mari

2010-01-25T16:50:00.003+02:00

Saptamana ce a trecut am facut la master o prima parte dintr-un curs de antreprenoriat cu un nene (prof. dr.) american sau canadian stabilit in Germania de multi ani, director de departament la Intel. Toate bune si frumoase - se vedea ca nenea nu vorbea din carti, dadea exemple, facea glume, explica totul foarte clar si vorbea foaaaaaarte rar astfel incat sa inteleaga toata lumea (eu era insa sa atipesc de vreo 2 ori din cauza asta (desi cursul era interesant), cursul avand loc seara) etc.

Tinand cont de faptul ca acest nene tine cursul asta la Poli de cativa ani si pe deasupra il tine si in Bulgaria, m-a dezamagit putin faptul ca pe slide-urile lui existau cateva erori pe ici colo (nesesizate numai de mine):

- "If we lead the industry in making R&D investments in R&D [...]" - inteleg ca iti poate scapa asa ceva cand compui slide-urile. Dar de cele mai multe ori asemenea erori iti sar in ochi prima oara cand prezinti slide-ul respectiv

- "This is a learnable skill that needs excersize" - precizez ca aparea de mai multe ori pe un slide si pe mai multe slideuri :|

- "We underestimate the audience - to often we try to educate the audience" - aceeasi observatie ca la primul bullet

Nu sunt multe si (exceptandu-l pe cel cu excersize care m-a facut sa ridic o spranceana, desi nu stapanesc prea bine tehnica) nici nu sunt grave, dar mi se pare suficient faptul ca sunt sesizabile de un student strain. Intr-un fel m-a bucurat ca asemenea situatii pot aparea "si la case mai mari", astfel incat sa nu se mai poata spune cu atata singuranta ca profesorii romani (spre deosebire de cei din afara) sunt asa si pe dincolo.

Despre invidie, nehotarare si bogatie

2010-01-19T12:13:00.006+02:00

Sunt invidioasa. Nu stiu daca e prima data in viata cand sunt invidioasa, dar in mod sigur acum sunt foarte constienta de lucrul asta. Poate va mai aduceti aminte de colega mea care, desi fara sa aiba rezultate extraordinare in facultate, a ramas in Poli sa devina cadru didactic. Trecand peste faptul ca am fost incapabila sa ii zic in fata (sau macar prin telefon) ca mi se pare josnic ceea ce a facut pentru a ajunge unde e acum, ceea ce ma face sau o diplomata perfecta sau o ipocrita fara seaman (in conditiile in care eu dispretuiesc ipocrizia), in timp ce o ascultam cum imi povestea despre desfasurarea activitatii ei, crestea invidia in mine.

Am mai zis la un moment dat ca de cand sunt mica ma vad cadru didactic. Singurul lucru care ma opreste sa o pornesc pe calea asta este bataia de joc din invatamant. Si ma refer la salarii, bininteles. Poate auziti pe la televizor ca profesorii din invatamantul superior au salarii de 4000-5000 lei, dar in cazul acesta profesor nu inseamna cadru didactic, ci cadru cu titlul de "profesor" care nu se dobandeste chiar cu una, cu doua. Pentru a ajunge acolo trebuie trecut prin mai multe etape, dintre care prima, cea de preparator (care este sub asistent) este platita cam cu 1200 lei.

Revenind la colega mea, ea nu cred ca a intrat pe post inca, dar a obtiut o bursa de doctorand de 1800 lei, pe care insa ea nu a incasat-o niciodata pana acum (din octombrie) si se zvoneste ca aceste burse vor ajunge abia prin martie, aprilie. Deci basically ea, daca ar fi sa nu stea cu ai ei si sa trebuiasca sa se intretina singura, ar trebui sa se descurce cu cei 300 lei pe luna (plata cu ora) pe care ii primeste totusi. Cum e posibil asa ceva? In felul asta incearca sa se tina studentii in scoala? Pai si se mai mira cineva ca nu sunt suficiente cadre didactice? Bineinteles ca nu sunt! Numai nebunii, ca mine, care s-au visat intotdeauna facand asta, sau, din pacate, cei care isi dau seama ca nu ar face fata sau nu ar avea ce face intr-o firma, ca ea, ar fi in stare sa accepte un astfel de job. Si de fapt nici eu nu sunt sigura ca asta vreau, cu atat mai mult cu cat asta ar inseamna sa plec de la mult mai bine si sa ma duc, de bunavoie si nesilita de nimeni, la mai rau.

Totusi o invidiez. Ii place ce face - isi pregateste seminarul, cauta exercitii, corecteaza lucrari, e fericita si astfel (imi gasesc scuza) cred ca m-a inmuiat, de nu m-a mai lasat inima sa ii zic de "bine". Pana la urma si-a vazut interesul, nu? Si-a dat seama ca asta vrea si a facut ce a considerat ea necesar pentru a obtine ce si-a propus. Eu ce am facut? Am dat la master pentru ca m-am considerat incapabila sa scriu o lucrare de doctorat si am dat la un master semi-usor pentru ca nu trebuia sa citesc aproape nimic pentru admitere. Am o lene crunta in ultima vreme, care imi dau seama ca nu imi face deloc bine, dar pe de alta parte ma cam complac in confortul meu si sunt genul de persoana care are mare nevoie de stabilitate. Iar acum am acea stabilitate si mi-e groaza ca o sa dau cu piciorul in ea si nu o sa se mai intruneasca apoi ever conditiile necesare atingerii unui nivel de confort asemanator macar.

Bineinteles ca ma gandesc ca, pe langa invatamant, sa mai fac si altceva. Dar asta ar inseamna ceva part time. Ce fel de joburi se gasesc part-time? Fleacuri prost platite care nu iti aduc nicio satisfactie. Nici asa nu e bine. Nu e bine nicicum. Sunt in stadiul in care totul imi pute si nimic nu mi se pare ca e potrivit. Ce e oare mai important in ziua de azi? Sa faci ceva care sa iti placa? Sau sa faci ceva care sa iti asigure un trai decent? Si ce inseamna decent? Am avut placerea in facultate sa o am profesor pe dna. Puwak. Nu m-a interesat niciodata daca a delapidat statul roman. Probabil daca il delapida mai serios nu ar fi fost niciodata acuzata si in niciun caz nu ar fi condus un Matiz. In fine... Ideea e ca ne-a spus chestii foarte interesante la ore. Printre altele, faptul ca in alte tari, familiile din clasa de mijloc a societatii isi permit sa isi cumpere o casa si o masina. Mi-e teama ca daca si la noi clasa de mijloc ar fi definita tot asa, prea multi s-ar incadra in clasa de jos. Asa ca nu stiu exact ce insemana trai decent, dar e clar ca sistemul nostru de invatamant, asa cum e acum, nu iti poate oferi (cel putin nu in primii 20 de ani de cariera) un venit suficient pentru a ramane si cu un venit discretionar, care sa iti permita anumite bucurii - concedii, iesiri la restaurant etc.

Plecand de la aceste intrebari fara raspuns, pot raspunde si la provocarea primita de la Lady Io - ce ar trebui sa am pentru a ma simti bogata. Pentru a ma simti bogata acum as vrea sa am un serviciu care sa imi si placa si sa imi si ofere un venit discretionar satisfacator. Pentru a acoperi si aspectul spiritual al acestei intrebari, as extrapola dorinta mea anterioara la toti cei apropiati mie, care asezonata cu sanatatea, ar putea sa asigure linistea sufleteasca atat a lor, cat si a mea, iar asta zic eu ca e suficient pentru a ma simti bogata.

P.S. Am primit un premiu de la Zazuza si ca multumire ii dedic ultima mea pasiune in materie de muzica - pentru rockerita din ea si pentru ca ABBA este alaturi de Boney M formatia mea de suflet din copilarie.

She sells sea shells

2009-12-15T13:08:00.003+02:00

Stiti reclama de mai jos? Daca nu, neaparat rezervati 40 de secunde din vietile voastre pentru a o vedea :)

Ei bine, acum ca l-ati vazut, tin sa va anunt ca baiatul de la aparate este exact ca unul dintre profii mei de la master. Bine... proful este in varsta si roman, dar intelegeti voi comparatia. Astfel, acest curs a devenit o adevarata proba de rabdare care, din pacate, se repeta (aproape) saptamanal. Un concert de zis and zet, de hapănăd si ăproch, de tot felul de exprimari si pronuntii care mai de care mai imbarligate.

Si ce frumos (ma) minteam eu inainte de admitere ca nu mai vreau la germana, ci la engleza, ca sa se mai rasfete urechile mele cu ceva engleza de calitate. Ha! Dar filmele de la teve nu imi mai ajungeau? Ca la noi, slava domnului, nu au inceput inca sa fie dublate. Ei bine, se pare ca nu :|

Nu ca eu as fi vreo perfectiune in materie de limba engleza, cu atat mai mult cu cat 6 ani mi-am poluat creierul cu germana si consecintele sunt de forma schould, substantive scrise cu litera mare si blackout-uri cand trebuie sa scriu anumite cuvinte (de exemplu acum un an am stat 5 minute sa imi dau seama cum se scrie which (noroc cu memoria mea vizuala de mare exceptie)), dar eu nu m-as baga sa predau ceva in engleza in conditiile in care nu stiu sa acord subiectul cu predicatul. Si daca tot am ajuns la "fineturi" de genul asta, tin sa povestesc ca nici unii dintre colegii mei nu sunt mult mai breji, citind "product" (scris pe slide!) produs (cu accent pe o) si/sau simtind nevoia sa bage un "it" intre subiect si predicat. Nu va mai zic si ce ppt-uri de toata jena fac (fara slide cu titlul prezentarii, fara slide cu "Multumesc!", cu text de sus pana jos etc.), pentru ca m-as lungi mult prea mult.

Deci, revenind la profi, de ce ai vrea sa dai ocazia studentilor ca mine sa scrie sau sa vorbeasca despre engleza ta de balta? Te poti rezuma la a scrie lucrari in engleza daca doresti sa stie lumea ca stii limba asta, dar mai bine lasa-l pe unul care stie sa si vorbeasca engleza sa predea.

Dileme si revolta

2009-11-26T16:29:00.007+02:00

In ultima vreme nu am avut chef sa scriu sau macar sa ma gandesc la ceva despre care sa scriu. Imi venise un semi-chef inainte de alegeri sa scriu despre cat de inutil mi se pare sa votezi cu cineva care clar nu are nicio sansa la turul 2. Dar pe de alta parte, atunci de ce mai candideaza ceilalti, daca eu le atribui cu logica mea 0 sanse din start? Pai din punctul de vedere al cetateanului, e simplu! Ca sa aiba ei cu cine vota pentru a arata (nu stiu cui) ca ei nu ii vor pe aia care au sanse reale sa ajunga in turul 1. Buuun! Dar intrebarea mea este: alora care ajung in turul 2 le pasa? Bineinteles ca nu! Cand a castigat Băse alegerile acum 5 ani, le-a castigat la o diferenta infima. Asta nu l-a oprit sa strige sus si tare ca pe el l-au ales romanii, chiar daca de fapt se referea la vreo 25% din ei. Idem pentru cei care merg si isi anuleaza votul. Procentele comunicate sunt din voturile declarate valabile. Si ce daca 0,5% sunt voturi declarate nule? Who the fuck cares? In mod sigur nu candidatii! (sau eventual numai aia care pierd si vor sa "make a point", vezi doamne)

Azi m-am interesat de cadou pentru o colega a carei zi e in curand. Cum de la ea nu am scos nimic, singua sursa de inspiratie a fost prietenul ei care a declarat ca ea ar vrea o pisica. Dar nu vrea sa adopte o pisica salvata/gasita de cineva, ci vrea o pisica whiskas. Eu recunosc ca ma depaseste aceasta gandire. De ce sa vrei sa dai sute de euro pe o pisica, ce pana la urma reprezinta o afacere pentru cineva (si stiu din surse sigure ca persoana care se ocupa de aceasta rasa de pisici la noi este dusa rau cu capul (ca sa ma exprim plastic)), cand ai putea sa ii oferi camin uneia din multele pisici amarate din orasul nostru oribil? Nu inteleg, dar recunosc ca nici nu incerc. O iau ca pe o fiţă si atat.

Alta dilema pe care o am, a fost adusa azi in prim plan de o tipa peltica din metrou. Nu stiu daca asa a facut-o "mama natura" sau daca nu cumva avea piercing in limba. Dupa cum arata, s-ar fi putut incadra in categoria celor care ar "purta" asa ceva. Dar de ce ai face asta? E trendy mai nou sa fii peltic? Piercingurile in limba nici macar nu se vad ca sa zici ca te admira aia din gasca. Desi exista scarbosi pe care ii vezi prin metrou sau autobuze jucandu-se cu limba pe afara (din gura) si dandu-si cu piercingul peste dinti. Asta ca sa nu mai vorbesc despre gradul de oripilare pe care mi l-a produs un tip pe la romana prin vara, care avea cercel din acela in (nu prin) lobul urechii si cu gaura de 1 cm diametru prin ureche. Oare cretinul ala nu se gandeste ca la un moment dat chestia aia nu va fi nicidecum trendy ci mega-penibila? Cum sa te duci cu asa ceva la munca? Sau cum sa arati asa in fata unui client? Si oare cum va arata acea ureche la 60 de ani? Bleah!

In alta ordine de idei, "concursul de gatit" s-a incheiat, m-am descurcat admirabil (am preparat pasta de peste (multumiri lui Lady Io pentru ideea minunata), placinta cu carne de vita si tort cu fructe), ba chiar intre timp am gatit o data si pentru Peter, deci se poate spune deja ca sunt experta :P Totusi mi-a ramas o amintire neplacuta din lunea aceea in care mi-am hranit colegii. Mi-au ramas trei felii de tort pe care le-am oferit secretarei (cu care ma inteleg foarte bine), unei colege cu care ma inteleg bine si, la indicatiile "oponentilor" mei, unei alte colege (sa-i zicem B - de la Bitch, o sa intelegeti imediat de ce) care dimineata aia trecuse prin biroul nostru sa intrebe cine, ce a mai gatit. Si trec prin sala de mese cand colega cea buna si B mancau tortul si imi spune B: "Face si sor'mea un tort ca asta, dar pune multe fructe". Ma uit la ea (ca mâţa la apa din vasul de WC cand se trage apa, caci credeti-ma, pisicile nu se uita in calendar), dau din umeri si cred ca i-am zis ceva de genul "Fiecare pune cat considera" (nu mai tin minte exact, pentru ca in gand aveam total alte vorbe, if you know what I mean). Mai zice "Mda... pune muuuulte muuuuuuuuuulte fructe. Si crema cum ai facut-o?" Eu: "E crema de prajituri, la pliculet Dr. Oetker". Incepe sa rada. "Si... frisca e naturala?" Continua sa zamboceasca. Eu: "Nu, mah, e la pliculet, ti-am zis ca e usor de facut!" (ii zisesem cand ne facuse vizita in birou) Incepe sa rada. Eu [tremurand deja de nervi si abtinandu-ma din rasputeri sa nu o injur]: "Hai ca eu ma duc." Eu stau sa ma gandesc... cam cat de nesimtita sa fii sa primesti ceva totally for free, care nu e un cacat pe bat, ba dimpotriva, a fost apreciat de altii, si sa il faci pe ala care ti-a dat chestia respectiva sa se simta de 2 lei 50 (vechi)? De ce ai face asta? Te simti superioara? Du-te... si te du, ca nu meriti niciun scuipat (e risipa de umiditate - asta ca tot citesc cartile Dune) si regret din toata inima ca ti-am dat felia aia!

Am urat fiecare secunda a grevei de la metrou si ii dispretuiesc profund pe muncitorii aia carora nu le ajunge salariul aproape dublu decat al medicilor rezidenti si vor mai mult. Poate nu trebuiau sa aiba atat de mult in the first place...

Cu si despre cersetori

2009-11-04T08:56:00.003+02:00

Probabil ca ati observat ca in ziua de azi exista mituri legate de cersetori: ca de fapt nu ei raman cu banii primiti, ci ii dau unui smecheras pentru care "lucreaza", ca ii beau/fumeaza etc. Stiu ca am vazut la un moment dat un filmulet cu un cersetor vezi doamne olog, care dupa ce si-a terminat "tura" a inceput sa mearga normal si a urcat intr-un bmw. Am auzit de cersetori care cand au primit un aliment (nu bani) au facut fite ca "ce se faca cu el?!". Am vazut si auzit in renumitul tren Sibiu-Bucuresti (care, by the way, nu mai circula de vreo 3 luni pentru ca la nu stiu ce ploaie s-a rupt un pod care nu a fost reparat pana in ziua de azi) un cersetor care s-a oferit sa dea rest sau sa schimbe pentru ca nu aveam marunt. Am vazut in trenul Bucuresti-Sibiu un copil care se tara pe jos de la compartiment la compartiment cersind si care la intalnirea cu "supracontrolorul" s-a ridicat si a rupt-o la fuga. Nu ma indoiesc ca exista multe asemenea specimene, asa cum totusi nu ma indoiesc ca exista si oameni care cersesc pentru ca nu au ce manca.

Din cauza acestor mituri cred insa ca am inceput sa o iau putin razna, pentru ca m-am surprins intr-o zi gandind niste aberatii "cat o zi de post". Se facea ca tocmai venise primul frig in Bucuresti si eu eram pe la Eroilor, ma indreptam spre metrou. Pe o banca pe acolo era un nene cu o proteza de lemn de la genunchi in jos. Si, infrigurata fiind (ce mai scuza!), imi trece prin minte urmatorul gand: "Ce bine de el, nu ii e niciodata frig la picioare. Desi, s-ar putea ca atunci cand e si mai frig de atat sa nu ii functioneze prea bine articulatiile". Urmatorul gand a fost: "Oh, doamne, ce naspa sunt! Cum pot sa gandesc asa ceva? Omul ala e infirm, saracul." Si dupa aia mai si comentez de altii ca sunt nesimtiti si/sau rai si nu se gandesc la cei din jur. Pai si eu cum oi fi?! Am incercat sa imi gasesc scuza in miturile mentionate mai sus si in intamplarile vazute de mine, dar tot ma mustra constiinta de fiecare data cand il revad pe nenea pe aceeasi banca, de fiecare data cand trec pe acolo.

Mie, in general, imi este mult mai mila de animale decat de oameni, pentru ca oamenii au optiuni, pe cand animalele au (sau nu) sansa. In particular, pe strada, singurele fiinte care imi inspira mila sunt catelusii cu care se plimba puradeii printre masini la stopuri si batranii (dar nu toti). Insa dat fiind ca sunt perfect constienta ca respectivii catelusi sunt ultima grija a parintilor copiilor cersetori, nu dau bani decat batranilor, care nu imi pot inchipui ca stau in frig si ploaie de placere, ci din necesitate si incerc sa nu ma gandesc ca poate copiii lor i-au trimis la cersit.

Post inspirat de revolta lui Mydudeness

Sursa pozei

Leapsa cu imagini

2009-11-03T22:36:00.006+02:00

Desi am primit aceasta leapsa acum trei zile de la Sonho de Lisboa, abia acum am apucat sa "rasfoiesc" pozele mai vechi si sa le selectez pe cele potrivite. "Sarcina" era sa arat doua poze dragi mie, una de suflet si una haioasa.

Poza de mai jos (facuta in parcul Tineretului) este cea de suflet pentru ca imi aduce aminte de anul II de facultate, cand eram proaspat indragostita, nu aveam nicio grija, nu lucram si basically acela a fost ultimul an de "libertate" (urmatorul an asemanator va fi primul an de pensie :|). Insa tot poza aceasta are si o parte haioasa conferita de observatia unui cetatean strain care, admirand peisajul, a afirmat "Very canadian!".

A doua poza este, evident, cea haioasa. Haiosenia am observat-o abia acasa, cand ne-am dat seama ca probabil exasperaseram omul cu "blituiala" noastra (abia luasesem aparatul, asa ca avem o scuza :P).

Dau mai deprate leapsa catre PeterG, care oricum mai e dator cu una...

(Tot) Despre mancare

2009-11-02T14:21:00.007+02:00

Astazi si saptamana trecuta concursul de gatit de la serviciu a continuat. In plus de asta, Zazuza s-a apucat de gatit, iar Lady Io s-a reapucat de gatit si mi-a dat o leapsa, la care raspund fara nicio ezitare putin mai jos.

In cadrul concursului, am avut ocazia sa mananc urmatoarele bunatati:
Lunea trecuta
- ficatel de pui invelit in bacon - foarte bun, desi nu ma asteptam, dat fiind ca nu ma omor nici dupa ficatei si nici dupa bacon

- pulpa de pui (de tara) la cuptor cu garnitura de ciuperci, sos de rosii si masline - pulpa ca pulpa (nothing special), dar sosul a fost delicios

- tiramisu - sincera sa fiu, al lui Gomez a fost mult mai bun din doua motive: 1. colega l-a facut cu blat (nu cu piscoturi) care, dupa insiropare, a devenit pufos, dar nu "se topea in gura" ca piscoturile si 2. colegei nu ii place nesul, asa ca a folosit 3 in 1 si in loc de o fiola de esenta de rom a pus doua; consecinta a fost ca avea mai mult gust de rom decat de nes si deci basically nu prea reprezenta ce inteleg eu prin tiramisu.

Azi
- rulada cu ciuperci - am ajuns ultima la masa si am terminat prima de mancat, asa ca asta spune tot
- snitel cu ierburi aromate cu patru varzute de Bruxelles fierte, servite cu putina maioneza - tot prima am fost care am devorat si felul acesta :D
- tort de inghetata (de casa) cu trei straturi: cacao, nes si vanilie - niste portii absolut imense, dovedite cu chiu cu vai. Stratul meu preferat a fost cel de nes (of course), dar care din pacate a fost si cel mai subtire :(

Saptamana viitoare: talentele culinare ascunse (si nedescoperite inca - fiindca speranta moare ultima :D) ale Morticiei. Wish me luck! :|

Dupa cum precizam la inceput am primit o leapsa de la Lady Io, ce consta in a raspunde la urmatoarele intrebari:

1. Care e madlena domniei voastre?
Indubitabil este clatita cu branza de vaci de la Bella Muzica (mai multe detalii si descrierea bunaciunii: aici)

2. Dar baubaul din farfurie?
Ouale - prajite, fierte, omleta sau in orice alta forma in care li se simte gustul. Cu alte cuvinte, in prajituri nu ma deranjeaza :D

Si ca sa nu someze prea mult, dau mai deprate leapsa catre PeterG si Sonho de Lisboa :)

Centrul comercial Feeria - Aici sunt banii bucurestenilor

2009-10-21T12:31:00.006+03:00

Printre reprizele de gatit ale lui Gomez ne-am facut timp si weekendul asta sa plimbam masina pe undeva. Am hotarat sa mergem la Ikea, caci Gomez nu fusese niciodata si tot voiam (macar) sa ne uitam dupa o canapea extensibila.

Am ajuns destul de repede si destul de lejer, fara sa ne umplem de nervi din cauza traficului. In schimb acolo: crima si pedeapsa. Nu stiu cati venisera sa cumpere intr-adevar ceva si cati venisera sa "se plimbe", dar la case era destul de aglomerat. Erau parinti cu copii mici mici (in stadiu de bebe adica), cu copii din aceia care se zbenguiau in toate partile, o gramada de straini si in rest persoane de toate varstele. Cunoastem un cuplu care in primul an de existenta Ikea mergea acolo cel putin o data la doua weekenduri. Why oh why would someone do that? Noua ni s-a parut ingrozitor. Iar faptul ca nu exista la fiecare cativa zeci de metri o cale de a iesi mi se pare o porcarie. Pana si in fantasticul parc de aventuri din Brasov pentru fiecare traseu exista, dupa 2-3 "jocuri", posibilitatea sa parasesti traseul. Dar aici nu! Trebuie sa parcurgi tooooooot magazinul ca sa poti sa iesi.

Buuun... ajungem la zona de mancare si ne zicem ca macar, daca tot am ajuns aici, sa stam sa mancam ceva, pentru ca auziseram ca mancarea aici este ieftina si buna. Bineinteles ca era plin ochi, dar am reusit totusi cu chiu cu vai sa gasim doua locuri. Insa de stat la coada imensa nu am avut rabdare, pentru ca se intindea pe 4 coloane, asa ca ne-am zis sa mergem sa mancam ceva la invecinatul Baneasa Shopping City, caci nici la asta nu ajunseseram niciodata.

Pe drum, trecem pe langa "marele" drive-in mocirlit din Baneasa, care mi se pare cea mai mare aberatie datorita faptului ca dai fix tot atat cat ai da si la un cinematograf de mall, dar stai in masina, te uiti la proiectia de pe peretele mall-ului prin parbriz si asculti vocile la radio. Genial, intr-adevar!

Ajungem la mall, ne place cum arata dar, ce surpriza!!!!, e full. Ziceai ca se da ceva moca. Oameni care stateau in picioare sa prinda o masa (noi din nou am avut un noroc porcesc si am prins imediat loc), cozi la fast-food-uri, galagie. Aaaaaaaaaaah! Oribil!

In caz ca nu reusiti sa vizualizati cat de aglomerat era, mai precizez ca suma parcarilor fiecarui "magazin" nu era suficienta pentru toti plimbaretii, astfel incat unii isi lasasera masinile pe benzile de circulatie din parcari. Asa ca am avut totusi un motiv de bucurie la final: am plecat la timp si am reusit astfel sa nu prindem migratia spre casa a acestei gloate impresionante.

Si astfel ne-am explicat de ce este pustiu in celelalte mall-uri (City Mall si Liberty Center cel putin), mai mai sa credem ca dau faliment. Pentru ca toata lumea este in Baneasa! De ce? Ce e mai smecher acolo? Probabil faptul ca exista si Ikea si Carrefour si Mobexpert si Media Galaxy si mall-ul si multe altele. Dar eu mi-am pierdut rabdarea numai in Ikea. Ce ar mai fi fost sa le iau pe toate la rand?!?!

Sursa pozei

Mancatul continua

2009-10-20T12:16:00.007+03:00

Dupa cum deja stiti, ieri a venit randul unei colege sa isi arate talentele de bucatareasa si pentru asta a ales sa faca ceva ce nu mai facuse pana acum (foarte curajoasa, din punctul meu de vedere) si anume trei retete gasite pe acest site: pate de ficat (de pui) cu fistic servit cu ridichi (ca aperitiv), boeuf bourguignon (din pacate nu are poza si eu am uitat sa fac), si negresa marmorata. Pateul a fost foarte reusit, dar pe mine, nepasionandu-ma preparatele de gen, nu m-a dat pe spate. "Tocanita" a fost foarte gustoasa (probabil datorita vinului si coniacului), dar de asemenea nu m-a lasat "paf" in ciuda complexitatii ei (sunt un monstru pretentios, stiu). In schimb negresa a fost atat de buna... Desi colega ne avertizase ca ei i s-a parut ca a iesit prea amara, pentru ca reteta indica sa se foloseasca ciocolata amaruie 70%, mie mi s-a parut perfecta si cu o consistenta minunata! Nu stiu ce aport a avut partea marmorata de deasupra la gustul foarte bun, dar in mod sigur nu i-a casunat.

Deci "competitia" continua si stacheta s-a mai ridicat putin (taman din punctul de vedere al complexitatii prepararii mancarurilor :(( )...

In alta ordine de idei, dupa postarea de saptamana trecuta, Gomez s-a ambitionat sa (imi) arate in weekend ca este un bucatar desavarsit (ceea ce stiam deja, dar doar nu era sa-i suprim pornirile gospodaresti :D ). S-a documentat pe diverse site-uri si s-a hotarat la urmatorul meniu:

- pentru sambata: salata Caesar;

- pentru duminica: pui shanghai (reteta de aici, mai putin mararul si amidonul) cu sos de soia (optional), servit pe un pat de salata cu parmezan, hrean, busuioc, oregano, ulei de masline si lamaie;

- ca desert: tiramisu (reteta de aici, dar in loc de smantana dulce a folosit mascarpone).

Eu, spre rusinea mea, dar la insistentele lui, nu am ajutat cu (aproape) nimic. "Aproape" insemnand ca am insiropat 4-5 piscoturi in nes, am eliminat resturile (:D) de crema pentru tiramisu de pe castronul utilizat si am intors doua-trei bucatele de pui shanghai in ingrozitoarea tigaie wok marca "Ikea", care improsca de zor cu ulei in toate partile. Cu toate acestea (adica fara ajutorul meu dezinteresat si neprecupetit) mancarea a iesit excelent (deloc surprinzator de altfel) si a inregistrat un succes nebun printre membrii familiei lui Gomez). Poate prea nebun din moment ce luni dimineata nu mai erau decat 2 portioare de tiramisu si 4 bucatele de pui shanghai, iar Gomez a primit propuneri de a prelua de la una dintre bunicile lui sarcina de a face tortul pentru zilele tatalui lui, a bunicii responsabile de ani de zile cu aceasta activitate si a fratelui lui, aniversari ce urmeaza sa aiba loc pe parcursul urmatoarelor doua luni. Tiramisu a iesit absolut delicios, dar, din pacate, s-a terminat prea repede, iar dintre cele doua feluri principale mie mi-a placut mai mult puiul shanghai, dandu-ma (in sfarsit) pe spate combinatia delicioasa intre susan si sosul de soia. Yummmi!

Deci pe langa faptul ca ma pot fali cu colegi care se pricep la gatit (dar colegii vin si pleaca, azi ii ai, maine nu ii mai ai si tot asa) cel mai important este ca ma pot fali cu un "future husband" tare priceput la gatit si care nici nu accepta ajutor in cadrul desfasurarii acestei activitati. Pot cere mai mult? :D

And last but not least, totally off topic, din categoria "laude" (ca sa citez o lady): multumiri Sabinei pentru mentionarea postarii mele anterioare pe Hotcity.

Mancarea cladeste echipe

2009-10-13T11:08:00.008+03:00

In urma cu vreo trei saptamani o colega de serviciu (una simpatica, nu acea colega) a descoperit blogul Gospodini, care apartine unei tantici care gateste mult si bine si are si bunavointa sa puna pe net retetele respective, poze dinaintea si din timpul prepararii si, bineinteles, dinaintea consumarii mancarii rezultate. Si de cand a descoperit blogul acesta a luat-o razna cu gatitul si numai despre asta vorbeste (nu ca ar fi un lucru rau, prietenul ei e foarte bucuros, dar te tembelizeaza), cauta retete, se gandeste ce sa prepare in weekend, de unde sa cumpere alimentele necesare etc. A mai reusit in felul acesta sa o molipseasca pe o alta colega care s-a apucat sa faca prajituri si, ce bine!, ne-a adus si noua sa degustam. Foarte bun, nu am ce comenta :D

Si cum de ceva vreme la noi in birou pluteste asa tot timpul in aer vorba despre mancare, a venit un alt coleg (da, un el, dar un el din acela mai rar intalnit, caruia ii place sa gateasca si, mai mult, visul lui e sa isi deschida un restaurant frantuzesc) cu propunerea sa facem un concurs de gatit. Asadar, se dau: 6 dudui si un nene si se cere din partea lor: cate un fel de mancare si un desert care se vor servi in fiecare luni a saptamanilor ce urmeaza (deci fiecare luni cu concurentul ei). Ordinea s-a tras la sorti ca sa nu se supere nimeni. Cel care a nimerit in prima saptamana (adica ieri) a fost chiar cel care a venit cu ideea minunata. Eu am picat a cincea, ceea ce este un record pentru ca eu de obiecei am ghinion la astfel de "trageri".

Pentru mine, care abia daca ma descurc sa dau drumul la cuptor (si nu exagerez) si care nu stiu sa fac decat cartofi prajiti, chestii pane, ciuperci la cuptor, paste si diverse salate (maioneza nu stiu sa fac, deci noroc cu conservantii care fac posibila gasirea acesteia la borcan), concursul este destul de simplu, in sensul ca nu trebuie sa imi bat capul cu ce sa prepar, din simplul motiv ca am o varietate foarte restransa de posibilitati :D Astfel, sunt decisa momentan sa fac salata cu penne, sunca, cascaval, porumb, ciuperci, castraveti murati, masline cu gogosar si, evident, maioneza. Ramane de vazut daca pana imi va veni randul imi va fi rusine sa ma prezint cu asa ceva, data fiind complexitatea preparatelor colegilor mei. Pentru ca, de exemplu,...

... colegul ce a deschis ieri concursul a preparat somn impachetat in bacon la cuptor, cu sparanghel fiert (a fost prima data cand am mancat si mi s-a parut foarte gustos) si cu un sos pe baza de maioneza si inca ceva (acrisor, evident). Yummmi! (scuzati, va rog, lipsa totala de calitate a pozei) Desertul a fost o tarta cu pere, dar nu genul acela de tarta de cofetarie, ci o prajitura mai bine spus, foarte satioasa, si servita cu mascarpone. Deci stacheta a fost ridicata destul de sus.

Numai ca dupa acest festin o colega a propus sa nu mai facem asta pe post de concurs, deci sa nu mai dam note, ci eventual sa strangem bani la sfarsit si sa mergem la vreun restaurant impreuna. Dar cum o sa hotaram restaurantul unde sa mergem? Pentru ca, am uitat sa precizez, una dintre colegele participante nu mananca altfel de carne in afara de peste, asta fiind un alt motiv pentru care e complicat de ales felul de mancare (eu, de exemplu, voi rezolva dilema lasand o portie de salata fara sunca). Asa ca urmatoarea propunere a fost sa mergem undeva intr-un weekend, eventual la casuta din Rucar a uneia dintre colege. Dar, fiind weekend, nu e usor de parasit celula* si la unii nici nu se pune problema in felul acesta. Dar asa ne cam inmultim. Cum avem loc? Dileme peste dileme (still not solved)...

Concluzia acestei poliloghii este ca nu se stie exact care va fi deznodamantul "concursului", dar mi se pare ca acesta este un teambuilding mult mai eficient, mai amuzant si mai placut decat orice balarie organizata in acest scop de firma, cu sau fara specialisti in HR.

* Bizzare pillow talk (Adam Ferrara): As soon as you lay down, that's when the most bizarre things start coming out of her mouth. 'Goodnight, baby.' 'Do you think we were together in a past life?' 'Yeah, and I died of sleep deprivation. Go to bed.' 'Don't you feel like we're soul mates?' 'Honey, I feel like we're cellmates. It's lights out. C'mon!'

Targul Traditiilor si divagatii

2009-10-12T14:11:00.005+03:00

Dupa weekendul acesta am ajuns sa apreciez faptul ca televiziunile de stiri urmeaza cu strictete zicala "Repetitia e mama invataturii" dand aceleasi stiri ora dupa ora, dupa ora, dupa ora etc. Astfel, nici nu am facut bine ochi sambata si am fost informata ca in Tineretului (mai exact in spatele Palatului Copiilor si si mai exact in Parcul Copilului) se desfasoara Targul Traditiilor. Dat fiind ca in weekend am program pe condus pentru ca in timpul saptamanii ajung oriunde mult mai repede cu preaiubitul metrou, m-am gandit ca s-a potrivit tocmai bine, pentru ca avem unde sa mergem.

Bineinteles ca aleea din dreapta Palatului Copiilor era full de masini parcate pe stanga, pe dreapta si, ce surpriza, chiar si pe centru. Bineinteles ca tot timpul alti si alti isteti treceau pe aleile inguste si pline de parintii cu copii, tineri sau mai putini tineri, sperand sa gaseasca un loc de parcare in buza parcului, sa nu cumva sa se deplaseze pe cele doua picioare cu care i-a inzestrat mama natura. Pe langa masini si pietoni se mai gaseau la tot pasul si tiganci cu baloane oribile, masute cu seminte, masute cu vata pe bat, masute cu lozuri in plic. Cred ca asta este singurul minus pe care il are acest Parc al Copilului, frumos renovat, si anume acesta intrare de inima rea. Minus care ar putea fi insa foarte usor de transformat in plus prin introducerea unei bariere si a unei taxe de intrare in respectiva parcare.

La targ se gaseau tot felul de carnuri, branzeturi, dulceturi si gemuri, diferite tipuri de miere, halvita, turta dulce, covrigi, rulada cu nuca sau mac, colaci secuiesti si, evident, nelipsitii de la asemenea evenimente, mici (si nu numai) si bere. Pe langa tarabele cu chestii de mancare unde erau cozile cele mai mari, se mai gaseau si covorase, cosulete, vase de pamant etc. Atractia principala pentru mine a branza de burduf (in principiu ar fi fost si colacii secuiesti, dar de cand am aflat ca se fac si la Real-ul din Vitan mi-am mai linistit pofta) si, spre surprinderea mea, am descoperit intr-un loc branza de burduf (in coaja de brad, bineinteles) cu busuioc, care este absolut delicioasa. In plus am mai luat turta dulce in forma de casuta, care insa nu m-a incantat deloc (este mult mai buna si parfumata cea "de la raft") si rulada cu nuca, care a fost foarte buna si s-a ridicat la nivelul pretului deloc scazut.

In alta ordine de idei, eu nutresc o pasiune (si) pentru branza telemea de oaie, tare, cu gauri, sarata si sfaramicioasa (branza de burduf nu intra in aceeasi categorie de pasiuni pentru ca o consum mult mai rar, respectiv cand ajung prin zona Brasov - Bran - Rucar sau la astfel de targuri), si pana de curand se gasea branza cu aceste semnalmente la piata Vitan (in apropiere de locul unde stau, ca altfel probabil ca s-o mai gasi si prin alte piete). Dar se pare ca atat piata Vitan cat si Timpuri Noi (tot in apropiere si asta) se desfiinteaza. In locul lor se vor deschide Mega Image si respectiv Billa. O fi bine, o fi rau, nu stiu... Pentru taranii (fara niciun fel de conotatie negativa, evident) care vindeau in respectivele piete sigur nu e bine si cred ca multa lume prefera sa cumpere legume si fructe din piata decat de la supermarketuri. Cat despre branzica "de la taran" sigur nu se gaseste la Mega Image sau Billa. Probabil nu este departe momentul in care va trebui sa asteptam sa se organizeze targuri sau sa mergem in afara capitalei pentru a putea procura branza telemea autentica, si nu din cea insipida de pe la supermarketurile acestea minunate...

Adunate

2009-10-05T17:01:00.015+03:00

Sunt intr-o totala lipsa de inspiratie, asa ca ma voi rezuma la a puncta cateva fapte si idei:

- Am vazut The ugly truth si m-am amuzat copios. Desi am inceput sa ma uit la el cu gandul ca sigur nu se va ridica la inaltimea filmului The proposal, mi-am dat seama destul de repede ca m-am inselat si mi-ar fi greu sa ma decid care mi-a placut mai mult pana la urma.

- M-am apucat de citit Dune la recomandarea unui coleg care a avut un "feeling" ca s-ar putea sa imi placa sf-urile. Si trebuie sa recunosc ca e captivanta si ca m-a prins. Singura parere de rau este ca am atat de putin timp sa citesc...

- Sunt plina de nervi pentru ca, anul acesta, s-au inghesuit sa faca doctoratul tot felul de persoane care au avut restante si note mici pe parcursul facultatii, care si-au luat note pe spinarea altora, care au pupat in cur profii in stanga si in dreapta si carora nu mi se pare ca li s-ar cuveni titlul de "dr.". Dar la cum se iau diplomele acum nu m-ar mira ca la doctorat sa fie la fel sau, de ce nu, mai rau. In cazul asta nu e de mirare ca se duce dracului invatamantul. Daca un om cu rezultate proaste in facultate ajunge sa le predea altora, ce le mai putem cere acestora din urma?

Si altii s-au inghesuit sa faca doctoratul si, spre surprinderea mea, 95% din ei au avut restante si note mici si nu mi se pare deloc ca li s-ar cuveni titlul de "dr.". Dar la cum se iau diplomele acum nu m-ar mira ca la doctorat sa fie la fel sau, de ce nu, mai rau. In cazul asta nu e de mirare ca se duce dracului invatamantul. Daca un om cu rezultate proaste in facultate ajunge sa le predea altora, ce le mai putem cere acestora din urma?

- Stiti ca se zice ca in Bucuresti nu se poate mentine nicio masina nezgariata, nelovita etc. Ei bine, un adevar mai absolut (nu cred ca exista superlativul, dar faceti o exceptie :P) nu cred ca exista pe lumea asta! Masinuta mea is the "living" proof of that. Vineri am luat-o si duminica deja imi indoisera niste ~~draci~~ copii una dintre aripi in doua locuri dand, sper ca neintentionat, cu mingea in ea.

- E nasol sa fii perfectionist. Doar un alt perfectionist observa detaliile si este capabil sa evalueze efortul depus. Pe restul nu ii impresioneaza deloc, dar absolut deloc, si iti vine sa tipi, sa urli de ciuda ca nu iti este apreciat efortul, rabdarea si ca nu se face o diferenta intre lucrul facut de tine (aproape) perfect si cel facut doar pentru a fi facut, doar pentru a scapa de el. Dar iti dai seama ca nu ai de ce sa "sari de fund in sus", pentru ca a fost decizia ta sa te straduiesti atat si stiai ca poate nimeni altcineva nu va face la fel. Nasol, dupa cum ziceam!
Un alt motiv, in afara de lipsa de apreciere, este faptul ca nu te poti baza pe nimeni sa te ajute sau sa faca ceva in locul tau. Pentru ca nimeni (sau poate doar un alt perfectionist) nu va face acel ceva la fel cum l-ai face tu. Va da rasol si deci va trebui sa corectezi ce a gresit, sau sa rafinezi ceea ce a facut insotit insa de nervii de rigoare. Nu mai bine te lipseai de ajutor?

- Ma enerveaza vremea asta: e frig ca naiba dimineata si cald la pranz; la metrou e cald de vomiti; la serviciu deger de frig. Momentul meu preferat al zilei a ajuns sa fie dusul fierbinte de seara, singurul capabil sa ma scoata din tremuratul acumulat pe parcursul zilei. Urasc frigul!

Replica

2009-09-10T09:36:00.006+03:00

Acum aproape doua saptamani a scris un tip al carui blog il citesc un post in care se intreba de ce poarta femeile pantaloni. In afara de faptul ca se intreba lucrul acesta, incerca sa dea si niste raspunsuri punand intrebari retorice de genul "Crezi că îţi scoate fundul în evidenţă şi te vor urmări toţi cu privirea?"

Eu, sunt genul de femeie care nu ma imbrac in altceva decat blugi decat de maxim 3 ori pe an, iar atunci exista o probabilitate foarte mare ca fusta sa fie pana in pamant sau sa sa trebuiasca sa ma duc la vreo nunta. In consecinta ma simt direct vizata de postul lui.

In primul rand: cum naiba sa poti sa presupui ca femeile se imbraca in pantaloni ca sa fie urmarite cu privirea??? Mi se pare aberatia absoluta! Orice om normal poate observa cu lejeritate ca privirile tuturor urmaresc in primul rand duduile in fusta, tocmai pentru ca ele sunt o raritate! Pai va dati seama ca daca barbatii s-ar uita dupa toate duduile in pantaloni ar ameti? Dar stati! Nici asa nu merge, pentru ca Radu simte nevoia sa ne dea peste nas si sa ne zica "numărul celor care au ce arăta îmbrăcate în pantaloni e foarte mic". Ma simt lezata, ce pot sa zic?!

Intrebarile retorice continua: "E greu să te epilezi?" Greu in ce sens? E dureros, boring si naspa. In sensul asta? Atunci da, este! A share-uit un coleg pe Google Reader acum ceva vreme doua reclame de la Gillette cu "How To Shave Your Groin - Shaving Tips From Gillette" si "How to Shave Your Chest - Shaving Tips From Gillette" si era foarte indignat ca in felul acesta se va ajunge sa devina obligatoriu rasul partilor respective ale corpului si ca el nu va mai folosi Gillette niciodata. Vaaaaai! Ce dragut! Abia astept sa se impuna chestia asta! Sa vada si ei cum e, pentru ca barbatii si acum plang cand trebuie sa isi rada (doar) barba, indiferent ca o fac la o zi, o saptamana sau o luna. Ce o sa ma mai distrez!

"Cred că e prea mare comoditatea şi asta le dăunează doar femeilor." Da, recunosc, cred ca e vorba si de comoditate. Cand porti fusta trebuie sa fii atenta sa nu stai nu stiu cum, sa stai in nu stiu ce fel etc. Bleah! Si asa sunt eu stresata, exact asta imi lipseste! Nu mai zic de pantofii care trebuie sa insoteasca fusta...

"Preferă să arate toate la fel decât să facă un pic efort suplimentar pentru a-şi scoate în evidenţă anumite calităţi." Dar poate nu vreau sa imi arat calitatile pe strada, ca sa ma fluiere muncitorii de pe santiere (care in loc sa munceasca se uita dupa duduile de pe strada, mainly dupa alea in fusta), sa imi serveasca cocalarii in grup (scuzati cacofonia) textul "Daca as purta si eu ochelari, ne-am f*** ca chiorii" si alte idiotenii. Poate nu vreau sa atrag privirile nimanui si cu asta basta. Ceea ce m-a amuzat teribil citind acest post, a fost ca in urma cu 4 zile tocmai vazusem un filmulet in care femeile imbracate sexy, trendy pe strada erau despuiate de un tip in plina strada. Totally not funny in opinia mea si, de asemenea, m-a facut sa ma simt foarte mandra ca nu ma lipsesc niciodata de sutien.

Dupa aceea Radu isi exprima dezaprobarea fata de modul in care barbatii trebuie sa se imbrace la serviciu (fara pantaloni scurti) in raport cu femeile care se pot imbraca oricum: "in fustă scurtă de zici că e o curea mai lată, vreo bluză sau un maieu decoltat de le ies sânii pe afară". Stiu ca este socant, dar barbatii au par pe picioare!! Stiu ca nu se impune ca barbatii sa se epileze (eu astept un "How to Shave Your Legs - Shaving Tips From Gillette" - Muhahahaha!), dar parul este "not cool". De asta nu poarta femeile fusta cand sunt neepilate, pentru ca e câh! Plus ca femeile care se duc la serviciu cum este descris mai sus, probabil ca presteaza pe centura.

Iar acum as dori sa enunt si eu cateva nelamuriri legate de vestimentatia barbatilor.
1. Ieri am vazut unul in metrou cu pantaloni lila pana la genunchi, tricou roz cu dungulite orizontale verzi si in picioare pantofi din piele purtati, bineinteles, fara sosete (nu ca ar mai conta, dar ca idee). Cum si de ce?
2. Tot ieri l-am vazut pe tipul din poza (din planul indepartat). De ce sa porti o palarie cu pene (stiu ca nu se vede, dar credeti-ma, avea doua pene pe partea stanga)? Si mai ales de ce sa porti o geanta din piele de genul ala si de ce sa o tii asa pe umar? Îh!

Si ca sa arat ca asta nu este un post impotriva barbatilor, iata o duduie care isi arata picioarele dezgolite. Decat sa atragi privile asa (si evident ca toata lumea se uita la ea), nu mai bine te strecori neobservat din multime? Tipa arata chiar bine, nu avea celulita si totusi si-a batut joc de ea rau de tot cu sutienul total la vedere si eticheta pe afara.

Cu si despre analfabeti

2009-09-03T16:03:00.007+03:00

De ani de zile ma intreb cum reusesc reporterii sa ii agate pe strada sa le puna diverse intrebari numai analfabetilor. "De unde ii gasesc dom'le pe astia?" "I-or cauta mult?" erau intrebarile care imi veneau aproape intotdeuna in minte.

De ceva vreme, de cand imi mai cad ochii pe bloguri, forumuri, comentarii ale unor articole etc., incep sa cred ca nu e asa de greu sa gasesti un analfabet. Ba cred chiar ca e o probabilitate foarte mare.

Conform statisticilor Unicef rata analfabetismului la noi este de (doar) 2%. Insa asta in conditiile in care un analfabet este considerat o persoana de peste 15 ani care nu stie sa scrie si sa citeasca. Bine, bine... dar cum ramane cu aia care stiu (cica) sa scrie si sa citeasca, dar fac asta gresit? Si nu ma refer la mici greseli (virgule, din cauza vs. datorita etc.), ci la greseli nesimtite (cratime lipsa sau puse aiurea, neacordari ale subiectului cu predicatul etc.). Acestia nu intra in nicio statistica. Si probabil ca e mai bine asa, pentru ca altfel ne-am face de c****.

Trecand peste faptul ca, mai nou, sunt convinsa ca (prea) multi nu stiu sa vorbeasca si sa scrie corect, tot aceste persoane sunt cele care se inghesuie sa apara la teve. Sunt cei care stau in spatele reporterilor, ranjesc si fac cu mana. Si atunci normal ca pe ei ii vedem tot timpul vorbind despre aglomeratia din trafic, pasajul Baneasa, ploaia torentiala care a produs in 5 minunte o inundatie, canicula, scumpiri, greva ceferistilor etc.

Acesta este unul dintre motivele pentru care eu consider ca ar fi mult mai util in liceu, la real (ca la uman nu stiu cum e) sa se faca mai multa gramatica si mult mai putina literatura sau, oricum, sub alta forma. Dar cand spun gramatica nu ma refer la impartire in propozitii si analiza fiecareia si a fiecarui cuvant. Ci... nici nu stiu... dictari! Exercitii cu "puncte, puncte" unde sa trebuiasca sa pui forma corecta a verbului, de exemplu. Sau exercitii cu genitivul (vezi problema "in spatele la televizor"). Adica, de fapt, exercitii cum sunt cele care se fac la o limba straina. Este mai mult decat evident ca literatura nu ajuta pe nimeni sa scrie si sa vorbeasca corect. Sau nu in forma in care se face pe la noi, oricum.

Iar la final, va ofer cateva mostre de greseli. Sunt doar de pe doua site-uri, pentru ca nu am avut rabdare sa caut sa fac mai multe capturi de ecran. Din pacate insa, sunt sigura ca si orice site cu stiri e o sursa foarte buna de asa ceva.

Meet Bella

2009-08-29T15:37:00.004+03:00

Pentru ca acum putina vreme am primit un premiu de la Chiţi, o ~~pisicuta~~ fiara, cum se autointituleaza, cu ochi albastri careia ii place sa "bloguiasca", si am promis ca, drept multumire, i-o voi prezenta pe Bella, acest post are acest scop. Pentru ca pozele sunt numeroase si sigur exista persoane neinteresate de animalute, puteti face cunostinta cu Bella aici.

Too much Madonna is too much

2009-08-26T22:31:00.005+03:00

Nu am fost niciodata fana Madonna, ba dimpotriva, cand eram mai mica nu puteam sa o sufar din motive nu foarte clare. Cand era tanara mi se parea boccie, parul de la subrat pe care si-l usuca la uscatorul de maini intr-un videoclip ma ingrozea etc. In perioada Take a bow mi s-a parut suportabila, melodiile din perioada Frozen (scuze, dar chiar nu ii stiu albumele) mi s-au parut ok. Melodia aia in videoclipul careia apare Ali G mi s-a parut intotdeauna ingrozitoare si din cauza ei nu l-am putut suporta pana la Ice Age pe domnul Sacha Baron Cohen. Melodia cu inceputul preluat dupa Abba mi-a placut, dar numai datorita partii aceleia.

Si dupa ce ca nu eram fan Madonna, toata publicitatea astea care i se face acum, ma face sa ma enerveze rau. Cu ce naiba e mai cu mot toapa asta decat Metallica? Sau decat Iron Maiden? Sau decat Rolling Stones? Sau decat Depeche Mode? Ma depaseste...

S-a repetat de zeci de ori in ultimele 2 zile la fiecare buletin de stiri ca nu e voie la concert cu sticle, bauturi, umbrele, aparate foto. Si toata lumea se mira de parca nu ar fi voie cu chiloti sau ceva. Tata lumea sustinea ca ce "masuri speciale" sunt astea pentru marea diva. Bullshit! Oricine a fost vreodata la un concert stie ca nu e voie cu astfel de chestii. Sticle si umbrele - ca sa nu dai in artisti (ca poate vrei, ca de banii aia pe care i-ai dat ca sa iti vezi "idolii", sa le lasi niste amintiri din ~~Budap~~ Bucuresti), bautura - ca sa consumi, pe baza jetoanelor lor, bere inzecita cu apa, aparate foto - ma depaseste putin. Anyhow: astea sunt reguli generale, nu speciale pentru Madonna.

Special pentru "regina pop" se prelungeste programul metroului. Sa ma pupe in fund! Duduia asta concerteaza la 1 km de buricul centrului. Pentru Best Fest, care se desfasoara "la mama dracu'" pentru 3/4 din locuitorii capitalei nu s-a prelungit niciun program de la niciun mijloc de transport. Pentru cine nu a fost niciodata la vreun concert la Romexpo tin sa va informez ca taxiurile se epuizeaza imediat si majoritatea celor prezenti ajung sa mearga cel putin pana la Arcul de Triumf pe jos pana prind ceva spre case. Dar na! Nu se compara Santana cu Madonna, nu?

Toata aceasta atentie mi se pare exagerata. Exagerata, in principal, prin comparatie cu atentia (ne)acordata altor nume mari care au pasit pe meleagurile noastre.

Si ca sa fiu si rea (ca pana acum am fost blanda) as dori sa adaug ca in cele cateva secunde de "behaiala" live, ce faceau parte din reportajul dat over and over again la toate stirile din ultimele zile, duduia nu suna deloc bine. Probabil ca asta e pretul ce trebuie platit daca vrei sa te si zbantui ca la 20 de ani. Mie, de exemplu, la un concert imi place sa ascult muzica. Dar ma rog... probabil daca mergi la concert Madonna vrei sa o vezi ~~cracindu-se si contorsionandu-se~~ dansand. Daca vrei sa o asculti iei un "Best of" de pe DC si asculti la mp3-Player.

P.S. O colega de la serviciu este la concert (la insistentele alor ei). Voi posta maine un comentariu in care voi preciza daca i s-a parut ca a si cantat bine. Daca da, atunci problema mea ramane (doar) cu toata reclama asta exagerata care i s-a facut.

Sursa pozei

Din concediu adunate - Turisti straini

2009-08-25T13:00:00.005+03:00

Turistii straini sunt pe la noi destul de usor de recunoscut. In cele mai multe cazuri umbla in grupuri marisoare, (aproape) fiecare are aparat de fotografiat la gat, fiecare este incaltat in sandale de genul acesta si este imbracat in pantaloni scurti larguti pana la genunchi (sau putin deasupra acestora) si un tricou sau maiou de asemenea largut.

De multe ori m-am intrebat cum ajung strainii sa viziteze Romania. Nu ma intelegeti gresit, consider ca avem o tara frumoasa si ai ce vedea aici. Totusi sunt perfect de acord cu vorba aceea "[...] pacat ca-i populata". Ma refeream la ce anume il atrage pe turistul strain la Romania, ce il determina sa vina sa vada despre ce este vorba, exista circuite europene care includ si anumite orase de la noi si poate de fapt turistul ajunge aici desi voia in principal sa viziteze alte tari de pe traseu, exista excursii organizate numai in tara noastra?

Probabil ca aceasta curiozitate nu imi va fi satisfacuta niciodata pe deplin din varii motive, dintre care as preciza ca fiecare are pasarelele lui si motivele aferente. Totusi am avut ocazia in aceasta mica excursie sa aflu cum a ajuns un cuplu de americani sau canadieni sa viziteze Romanica.

Cei doi luau masa la (deja cunoscutul restaurant :P) Bella Muzica. Cum, conform povestirii lui Gomez, ospatarii erau foarte atenti cu mesenii, probabil ospatarul de la masa lor i-a intrebat daca le place in Romania (am spus "probabil" pentru ca prima replica auzita a fost cea a turistului si ma indoiesc ca a inceput sa povesteasca din senin). Si incepe turistul nostru sa povesteasca cum el a inceput prima oara sa "citeasca despre Romania" cand a citit Dracula, care i-a placut foarte mult. Atat de mult incat acum o citeste a treia oara. Iar anul acesta el si cu sotia sa implinesc 25 de ani de casatorie si au vrut cu aceasta ocazie speciala sa mearga sa viziteze sau Romania sau... Vietnam. Au optat (evident din moment ce erau in Brasov) pentru Romania (fara sa dea detalii despre modul in care au ajuns la decizia asta) si le place foarte mult. Discutia a mai continuat pentru vreo 10 minute, dar nu am mai tras cu urechea, pentru ca eram ocupata cu clatitele mele pufoase :D

Deci Dracula inca "does the trick" pentru turismul din tarisoara noastra si asta nu ma mira din moment ce prin filmele straine vine vorba de Romania numai cand este vorba despre vampiri, varcolaci, dragoni (vezi Harry Potter), iar acestia sunt de cele mai multe ori in Transylvania (rostit asa cum ar face-o Dracula in filmele cu pricina, bineinteles). Cat despre faptul ca turistii respectivi au avut de ales intre Romania si Vietnam nu stiu cat de multa onoare ne aduce. Am investigat putin acum pe Wiki si am vazut ca intr-adevar in ultimii ani turismul a inflorit la ei, ca au plaje frumoase etc. Dar eu cand spun Vietnam ma gandesc la razboi. De ce as vrea sa imi petrec aniversarea casatoriei de 25 de ani intr-o tara care ma face sa ma gandesc la razboi? Si nu, nu pentru ca o casatorie este un razboi, cum poate s-ar gandi careva sa replice, pentru ca daca ar fi fost acesta cazul nu cred ca s-ar fi agitat sa plece undeva impreuna whatsoever.

Doua alte "intamplari" cu turisti straini au avut loc in trenul de intors. Astfel, am avut "ocazia" sa stam alaturi de o familie de englezi (el, ea si doi copii, un el de vreo 4 ani si o ea de vreo 7 ani). Cat au putut copiii aceia sa ii calareasca pe parinti nu mi-a venit sa cred. Li se urcau pe picioare, in cap, se dadeau jos de pe scaune, se bagau pe sub masa, ieseau de pe locurile lor, isi puneau perdelutele de la geamuri in cap. Le-a luat mama lor un cosulet cu fructe de padure din care au mancat cu mainile pe care nu le spalasera dupa ce jucasera carti, dupa ce adunasera cartile cazute pe jos, dupa ce pusesera mainile pe masa, pe perdelute, pe geamuri etc. Parintii de asemenea (caci si ei jucasera carti cu copiii): manca mama o zmeurica si apoi isi lingea cele trei degete cu care o apucase. Nu stiam daca sa rad sau sa plang. Pana la urma presupun ca fac anticorpi... Oricum trenul nu era din acela in ultimul stadiu de jeg. Dar oare ar fi facut altfel in cazul in care ar fi fost? I will never know. Si mai bine :D

In toata aceasta frichineala parintii nu au tipat o data la ei. Nici macar nu le-au vorbit mai apasat. Chiar daca tipau, vorbeau tare, radeau cu gura pana la urechi... nimic. Tot in aceasta frichineala le-au tot cazut chestii pe jos: sandvisuri muscate, carti de joc, ambalaje de bomboane: era ca la porci acolo, dupa cum se poate vedea si din poza. L-am intrebat pe Gomez daca el crede ca vor strange (gandindu-ma ca vin totusi dintr-o tara civilizata) dar el, mai pesimist din fire, mi-a zis ca nu crede. Vreau sa va zic ca nu stiu cand au strans. Efectiv nu i-am vazut, dar au strans tot! Am ramas impresionata. Atat de faptul ca au lasat curat, cat si de gradul de harmalaie provocat :P

Si mai am o ultima relatare despre o turista din Spania. Tipa destul de draguta, dar cu niste sprancene absolut imense. Ii mentionez acest mic aspect lui Gomez, iar el imi spune ca acesta este nimic pe langa ce par are duduia pe picioare. Si da, intr-adevar avea. Fire de peste 1 cm, sclipind semete in razele soarelui. De ce?? De ce nu se epileaza strainii? :|

P.S. Da, suntem carcotasi :)

Din concediu adunate - Restaurante

2009-08-24T10:26:00.011+03:00

Am revenit din concediu, din frumosul si curatul (da, se poate si in Romania sa folosesti adjectivul "curat" pentru un oras) Brasov.

A fost superb, dar prea scurt. Am revenit cu aceeasi impresie pe care o aveam si inainte, aceea ca mi-ar placea foarte mult sa traiesc acolo. Motivele sunt multe si nu voi enumera decat cateva care imi vin in minte acum:
- aerul e de 100 de ori mai curat decat in Bucuresti,
- peisajul e superb,
- orasul este foarte curat,
- angajatii din magazine mai ca te duc de mana si iti arata unde este produsul de care ai intrebat,
- sunt foarte multe sensuri unice (chiar si cu 6 benzi) care permit ca traficul sa fie fluent, desi este intens,
- poti gasi tot ce gasesti si in Bucuresti.

Ca sa ma prefac impartiala voi preciza si trei elemente care nu mi-au placut:
- prezenta (prea) multor viespi,
- angajatii magazinelor sunt cam lenti (doar sunt ardeleni totusi) DAR comparativ cu cei din Sibiu se misca ca vantul si ca gandul,
- in apropierea garii erau gunoaie pe langa sinele de tren si era plin de tigani.

Una dintre activitatile preferate ale mele si ale lui Gomez in concediu este aceea de a lua masa la restaurant si de a ne delecta cu diverse bunatati.

Anul trecut, cand am petrecut concediul la Busteni (big mistake), singura delectare culinara a fost cand am mers (tot) la Brasov, la recomandarea proprietarilor pensiunii unde eram cazati, la Bella Muzica. Nu mica ne-a fost mirarea cand am vazut ca suntem serviti din partea casei cu palinca si tortilla chips cu doua tipuri de sos. Eu mi-am comandat quesadilla, care am descoperit ca nu este ceea ce stiam eu de pe la alte restaurante din Bucuresti, ci este compusa numai din tortilla si cascaval, insotita insa si de un sos (a carui compozitie nu era prezentata in meniu, dar care continea sigur cel putin castraveti si ceapa) care, evident, era nitel picant. Nu va pot descrie cat de mult mi-a placut mirosul de tortilla prajita (asemanator celui de paine prajita pe plita) combinat cu cel de cascaval topit, dar va pot spune ca datorita acestuia si anul acesta, in ambele dati cand am revenit la Bella Muzica, tot quesadilla mi-am luat. Dat fiind ca la acest restaurant portiile nu sunt de neam prost, se poate manca si un fel de mancare si un desert. Vazusem in meniu "crema de piersici (pulpa de piersici, branza dulce, menta)" si imi cam facea cu ochiul. Cum Gomez merge pe ideea de a-l intreba de ospatar ce desert recomanda, l-am intrebat cum este crema de piersici. A cam strambat din nas (ceea ce am apreciat foarte mult) asa ca i-am prezentat urmatoarea optiune "clatite cu branza de vaci", despre care a spus ca sunt foarte bune. Ei bine, tin sa il corectez si sa spun ca nu sunt foarte bune ci sunt absolut divine. Clatitele in sine erau foarte pufoase, daca le intepai cu furculita incepea sa se scurga branza (si ea calda, nu trantita direct dupa ce clatita era gata), care era de fapt o pasta de branza delicioasa. Langa clatite erau si doua lingurite de smantana care completau perfect gustul deja minunat al clatitelor si doua felioare de portocala. Mie nu imi plac stafidele dar sunt, din pacate, nelipsite din asa ceva. Am incercat pe cat posibil sa le aleg si sa le elimin din desertul meu divin, dar cateva mi-au scapat si, spre surprinderea mea, nu am murit :P Erau din acelea pufoase care se topesc in gura si doar dau o aroma deosebita mancarii. In consecinta, papilele mele gustative s-au indragostit si ele de Brasov...

Un alt local in care am mers a fost Bistro de l'Arte. Aici nu se pune accentul atat de mult pe mancare, cat pe ambianta. Este genul acela de local cosy, decorat cu mult bun gust, unde te poti relaxa, poti schimba doua vorbe, muzica este in surdina. Exista un meniu standard care cuprinde cateva preparate (mic dejun, supe, salate, paste) si un meniul special valabil doua, trei zile, atat pentru mancare, cat si pentru bauturi si deserturi. Eu mi-am luat ca bautura un "suc de mere din tara hategului complet natural, fara zahar, fara conservanti" foarte bun si o salata mixta cu branzeturi. Gomez si-a luat sangria si o portie de penne quattro formaggi cu gust dominant de parmezan, despre care a declarat ca au fost foarte bune. Impresia generala a fost foarte buna, dar in niciun caz nu as da Bella Muzica pe Bistro de l'Arte, desi comparatia e cam aiurea, ele fiind stiluri total diferite.

In ultima seara am mers la restaurantul Prato. Decizia am luat-o eu, pentru ca voiam sa vad cum sunt bruschettele si vazusem la ei in meniu (iubesc asta la Brasov: faptul ca restaurantele au pus la intrare meniul, sa stii si tu daca ai ce si cu ce sa mananci) bruschette cu rosii si prosciutto crudo, eu avand o pasiune pentru prosciutto. Si am mancat. Trecand peste faptul ca aratau absolut fenomenal, au fost delicioase. Dat fiind insa ca ele reprezinta numai aperitivul, mi-am luat si o "insalata ku fu" (parca) cu salata verde, rucola, praz, rosii cherry, prosciutto si parmezan. Desi de neam prost, am dovedit-o :D Prosciutto-ul si parmezanul au fost "din gros" iar rosiile cherry au fost cele mai dulci si gustoase mancate vreodata de mine. Gomez si-a luat o pizza quattro formaggi, de asemenea acoperita cu un strat considerabil de parmezan, din care am gustat si eu o bucatica si am decretat ca este cel putin comparabila cu cea mai buna pizza quattro formaggi mancata vreodata de mine ("eveniment" ce a avut loc la Praga).

Dupa cum ati observat, placerea de a ne delecta cu ceva delicios ne-a fost satisfacuta in Brasov. Iar acest motiv poate fi adaugant la lista cu "buline albe" pentru acest oras minunat in care as revin cu placere de fiecare data si in care m-as muta fara sa stau prea mult pe ganduri.

Off-topic: Stie cineva care este pluralul de la "mic dejun"?

Despre mila

2009-08-14T10:37:00.006+03:00

Am vazut acum ceva vreme la Discovery o emisiune despre un nene (Li pe nume, de 30 si ceva de ani) dintr-un satuc de munte din China care, fiind muscat de un urs, a ramas fara o parte din fata. Un doctor s-a oferit sa ii faca lui Li un transplant de fata (inclusiv osul nasului), acesta fiind al doilea experiment de genul acesta din lume.

Pana aici toate bune si frumoase: Li avea sansa sa arate din nou a om, iar doctorul avea un cobai. S-a gasit donator, s-a facut transplantul. Dupa operatie Li trebuia sa ia nu stiu cate medicamente cu muuuulte efecte adverse (printre care diabet si risc de cancer), dar care sa asigure ca transplantul este acceptat de organism. Medicamentele erau oferite gratuit de spital, doctor sau whoever. Si a stat omul in spital mult si bine pana cand i s-a facut dor de casa. Casa fiind intr-un satuc aflat la doua zile de un oras, iar pe drum trebuia la un moment dat renuntat la masina care nu mai putea razbi prin salbaticie. A incercat doctorul sa il convinga sa nu se duca, sa ramana in oras ca sa il poata supraveghea, dar nu a avut sorti de izbanda.

Asa ca Li a plecat. Doctorul i-a facut provizii de medicamentele atat de necesare recuperarii si l-a insotit pana in satuc. Ajunsi acolo, familia lui Li s-a bucurat sa il vada, s-a minunat, l-a pipait etc.

Peste ceva vreme ii trimite un var al lui Li doctorului niste poze cu Li cu fata mai lasata, umflata si ii transmite ca el crede ca Li nu isi mai ia medicamentele. Doctorul se panicheaza si il cheama pe Li urgent la spital. Cum ajunge, ii face analize bla bla, se prinde ca intr-adevar nu mai luase medicamentele si ca organismul a inceput sa respinga transplantul. Il pune iar pe medicamente, il tine cat il tine acolo si asta incepe iar ca el vrea sa plece, ca are prietena acolo si ca moare de dorul ei etc. Doctorul iar se roaga de el sa nu plece sau macar sa isi ia medicamentele, dar asta se cara.

Peste ceva vreme Li moare pentru ca nu si-a luat medicamentele, ci a preferat sa se trateze cu leacuri din plante. Familia lui nu i-a lasat pe doctori sa ii faca autopsie.

Reactia mea dupa ce am vazut documentarul: nervi si revoltare. Ok, doctorul a profitat de pe urma lui si l-a folosit pe post de cobai. Nu e frumos, DAR totusi l-a operat gratuit, a primit medicamente gratuit, i s-a suflat in cur, i s-a dat sansa sa traiasca o viata cat de cat normala si pe el l-a durut in cur? Adica oamenii aia chiar au investit efort in el si lui chiar nu i-a pasat deloc deloc? Pai in cazul asta... isi cam merita soarta!

---------
Acum o saptamana am prins un documentar pe Zone Reality despre o tanti (Miranda pe nume, de 36 de ani) de 230 kg, care s-a hotarat ca vrea sa isi faca un bypass gastric. Doar ca doctorul la care s-a dus pentru consult i-a spus ca trebuie sa ajunga la 200 kg ca sa o poata opera (deci sa dea jos aproximativ 30 kg).

S-a intors duduia cu coada intre picioare de la doctor si facu ce facu de ajunse in vreo 2 luni la 259 kg. Deci nu numai ca nu a slabit, dar s-a ingrasat. Si era foarte vesela si spunea ca ea numai la pranz mananca 20 (?!) de placinte.

Aude un nutritionist faimos de cazul ei si se hotaraste sa se duca sa o invete ce si cum sa manance ca sa slabeasca. In seara dinaintea primei zile de regim pe masa duduii erau: o farfurie cu varf de ciocanele in fulgi a la KFC, o farfurie cu varf de cartofi prajiti, 2 pizza sau placinte (nu mi-am dat seama exact) si parca mai era ceva pe acolo, dar nu am retinut. Am tras concluzia ca isi facea rezerve...

Intr-o saptamana de regim a reusit sa slabeasca 10kg. Efectul a fost ca a reusit sa se deplaseze singura mai departe de baie, adica intr-o camera mai din spatele casei unde a descoperit tigari si deci a ajuns ea la concluzia ca fata ei fumeaza si ca nu e cuminte etc. Tragedie mare...

Dupa care a mai trimis-o nutritionistul si sa faca sport. Marea provocare era sa mearga (da, sa mearga!) 5 (doar 5!) minute. Ei bine, nu putea. Mai facea cativa pasi si zicea ca trebuie sa se aseze ca i se incetoseaza privirea. Instructoarea ii zicea ca trebuie sa mearga, asta nu, ca ii e frica. Daca cade (scuzati cacofonia) si nu e nimeni in zona care sa o ajute sa se ridice?

Nu am apucat sa ma uit pana la sfarsit, dar pana la urma a ajuns la concluzia ca mancarea de regim este prea scumpa (nu stiu cat costa la aia KFC-ul, dar mi se pare dubios) si a cam renuntat. Nutritionistului nu ii mai raspundea la telefon, deci mai pe scurt, s-a dat lovita.

Am povestit documentarul asta unor colege. Prima lor reactie a fost "saraca". Cum saraca? Aia manca 20 de placinte la masa de pranz si "saraca"? De fapt e evident cat de mult manca si din faptul ca a slabit intr-o saptamana de regim 10 kg. In nici doua luni putea ajunge deci lejer la 200 kg. Boala de care sufera ea se numeste nesimtire. In cea mai pura forma. Ii place sa manance si cu asta basta. Ce daca nu se poate tine pe picioare? Ce daca abia se poate duce la toaleta singura? Macar mananca!

---------
Si inca un mic exemplu de nesimtire chiar de la noi. Eram intr-o dimineata (pe la 8:30) la un Mega Image. Luasem 4 nectarine (deci basically un produs). Nenea din fata mea avea vreo 3 produse. Normal! Doar nu vine nimeni la Mega Image si la ora aia sa isi faca provizii pentru o saptamana. Si trece frumos o tanti (la vreo 40 si ceva de ani sa zic) cu un defect de mers (si parca si o carja) prin spatele casei si se uita lung la casierita. Casierita ii zice: Nu ti le iau, stai la coada. Insa tanti ii zice cu tupeu: Ba da, te rog sa mi le iei. Nu stau la coada ca am putine. Casierita: Nu ti le iau, am zis. Stai la coada. Tanti: Nu pot sa stau cand am asa de putine. Eu ma uitam tampita. Ba la punguta mea cu cele 4 nectarine, ba la punga de chipsuri si cutia de bere din mainile tanticii. Vazand tanti ca nu are succes la casierita asta, se duce la cealalta. Aia, probabil ca sa scape de gura ei, i le ia, i le trece prin casa si i le da. Casierita de la casa unde asteptam eu ii spune celeilalte: Eu nu am vrut sa i le iau. Daca era o paine, intelegeam...

Poate, in alte circumstante, tanti mi-ar fi provocat mila, in principal, din cauza defectului de mers. Dar dupa demonstratia asta de nesimtire si tupeu incep sa cred ca nu prea mai exista oameni care sa merite mila.

Human face transplant
Private Lives: Still Big

Cautand linkurile de mai sus am aflat ca (si) Miranda (duduia de 250 kg) a murit. Poate de asta ii spune obezitate morbida...

Update pentru oferta turistica din Malta

2009-08-03T16:25:00.004+03:00

Pentru cine isi mai aduce aminte de minunea aceasta si tinand cont de interventia Zazuzei, iata modificarile aparute pe site.

Cu alte cuvinte nu numai ca nu au corectat aberatia pe loc, ci chiar insista cu prostia.

O mama cretina

2009-07-29T11:17:00.002+03:00

Aseara in mall pe la 21:15 mi-a ajuns la urechi urmatorul dialog:

Mama: "Nu cred, mami, ca putem sa mancam undeva supa la ora asta".
Copilul: "Mami, mami. Te rog! Orice, orice, numai, te rog, sa mancam supa!"
Mama: "Nu cred ca gasim undeva la ora asta. Mai bine mergem la McDonalds."

Observatie sor'mea: "Tu iti sai seama cam ce mananca acel copil daca pofteste la supa?"
Sursa pozei

Incercand sa fentez "shoppingul"

2009-07-23T12:09:00.009+03:00

Se marita sor'mea peste aproximativ doua luni. In consecinta, in calitate de "sora a miresei", dupa cum a dedus logic colega mea speciala ("Vai? Da? Se marita sora ta? Si tu ce o sa fii? Sora miresei..."), trebuie sa fiu prezentabila adica, in cazul meu, trebuie sa ma deghizez in femeie :D

Dat fiind ca, dupa cum am mai spus, urasc mersul la cumparaturi, mi-am zis mai intai sa analizez oferta online. In urma acestei incursiuni am descoperit urmatoarele:

- site-urile magazinelor de haine au, aproape invariabil, muzica. Urasc site-urile cu muzica. Urasc si mai tare site-urile unde opresti muzica, dar cand apesi pe urmatorul link porneste din nou. Pentru mine asta este echivalent cu X-ul din coltul din dreapta sus al paginii.

- unele site-uri ale magazinelor de haine sunt facute astfel incat sa iti ia ochii. La propriu! Vezi koton, unde hainele dintr-o colectie sunt prezentate pe o bara in josul paginii si detaliul modelului selectat deasupra. Dar bara aia de jos se misca dupa propria-i dorinta, iar cand vrei sa vezi un detaliu se mai misca si poza mare de capul ei. Incep sa te doara ochii si nu iti mai ramane altceva de facut decat sa apesi pe X.

- pe site-urile unor creatori de moda (vezi Irina Schrotter) colectiile sunt prezentate sub forma de poze facute la prezentarea de pe catwalk. Mi se pare cel putin stupid, desi nu pot sa argumentez mai in detaliu.

- se tot intreba Badea la un moment dat de unde poate lua lenjerie intima Catalin Botezatu. Ei bine, exista un raspuns. Cu ocazia asta am aflat ca exista chiloti push-up (for men, of course), desi as fi putut trai linistita fara sa stiu...

Concluzia, trista pentru mine,este ca in niciun caz nu poti sa gasesti o rochie uitandu-te pe site-urile magazinelor, ba chiar nici macar nu prea poti sa iti faci o impresie. Asa ca: prin magazine cu mine! :((

More bullshit of the world

2009-07-20T15:50:00.004+03:00

Revin cu un update fierbinte, abia iesit de pe buzele virtuoasei mele colege, legat de trecerea in noul ciclu. Asadar, oameni buni, numai jumatate din noi va supravietui.

- Care jumatate?, striga glasuri de copii
- Cei care vor vibra mai tare.
- Aham... Si de unde stim noi cum vibram?
- Eeeee. Nu stiu. Se fac analize. [?!?!?!?!]
- Si cum poti sa iti cresti vibratia?
- Pai de exemplu alimentatia (n.r. sanatoasa) iti creste vibratia. Si asta poti sa o masori: te duci si iti faci analize inainte sa incepi cu alimentatia, apoi te mai duci dupa o vreme si vezi. Ia sa injuri si sa stai intr-un mediu negativ sa vezi [?!?!] cum iti scade vibratia.

Deci asa, ca sa stiti ce trebuie sa faceti. Or else...

Si o noua chestie aflata astazi: extraterestrii sunt printre noi. Nu trebuie sa ne fie frica de ei, pentru ca nu ne vor raul. Va intrebati cumva de ce au venit? Exista raspuns si pentru asta: pentru aur. Pentru ca aurul de pe Terra are cele mai minunate calitati. Amazing, huh?

Nu stiu voi cum sunteti, dar eu simt ca daca nu aflam lucrurile acestea azi, viata mea ar fi fost goala si nesemnificativa :|

Sursa pozei

Bullshit of the world

2009-07-17T09:56:00.006+03:00

Am o colega care crede in feng shui, in efectele pe care le au asupra starii unei persoane metalele si pietrele mai mult sau mai putin pretioase, crede toate tampeniile care circula pe mail si i se par fascinante descoperirile ~~inutile~~ care se fac nowadays. Dar, bineinteles, nu poate numai sa creada chestiile acestea ci trebuie sa le si propovaduiasca prin birou.

Este genul de persoana care tot timpul se plange de cat de multa treaba are si cum nu are timp, care are impresia despre ea ca este perfectiunea intruchipata si ca numai ce face, stie, crede ea este corect. Ea da sfaturi despre cat mai trebuie sa slabesti sau daca nu e cazul sa slabesti, despre ce e bine sa mananci, in ce cantitate si cand, despre cand si cat sa dormi etc. Astfel am aflat urmatoarele:

- Eu nu mai trebuie sa slabesc pentru ca si asa m-am cam tras la fata si sunt cam alba. Nu cumva sunt anemica?

- Iaurtul cu grasime sub 2,8% nu este bun, caci contine nu stiu ce substanta care il face sa fie naspa.

- Odata cand a fost in delegatie a fost cazata intr-o camera in care erau barne deasupra patului si nu a putut sa doarma (nu e feng shui sau ceva). In concluzie i-a enuntat a doua zi proprietarului pensiunii problema si "l-a pus pe ganduri" (sunt convinsa!).

- Face colectie de monede de 5 bani pentru ca sunt din cupru (de fapt sunt placate cu cupru, dar ce mai conteaza?!) si fac nu stiu ce (nu retin detaliile astea).

- In 2012 se va intampla asta: pe scurt, ca e mult de citit, pamantul intra intr-un nou ciclu, ni se schimba ADN-ul, vor supravietui numai ~~aia mai cu mot~~ cei pregatiti (whatever that means), evident ea fiind una dintre acestia (fara efort suplimentar, caci ea este o persoana "cu virtuti", conform propriilor ei declaratii). Un coleg a indraznit sa ii zica "Hai mai lasa-ma cu chestiile astea..." Replica: "Cum mai Icsulica [i-a zis pe nume :P]? Pai astea sunt chestii dovedite stiintific. Cum sa nu le crezi? E foarte simplu: se termina un ciclu [bla bla] si trebuie sa ne pregatim. Cine o sa fie pregatit o sa supravietuiasca, cine nu..." Indicatii regizorale pentru reactia din birou: ochi dati peste cap si mustaciri.

- E valabila chestia asta: pe scurt, organismul uman functioneaza dupa un orar strict si de exemplu, cel mai recomandat este te culci pe la ora 22 pentru ca somnul de pana in ora 24 e cel mai sanatos. Am indraznit sa ii spun ca eu nu pot sa dorm de la 10. Dar iaca si replica: "Eh, nu! Ca tu nu oi avea un altfel de organism, ca nu ai organismul ca toata lumea." (citat aproximativ) Pai... mie imi place sa cred ca nu suntem toti la fel, totusi. Normal ca ala care incepe serviciul la 7 poate sa se culce la 10, ca i-or pica ochii in gura de somn la ora aia. Dar eu abia ma trezesc la 7, plec de la serviciu la 5:30-6, daca ma duc la sala ajung acasa la 9:30. Chiar nu mai pot si eu sa ma uit pe pereti, la teve sau la un film pana la 12 ca te apuci tu sa imi reprosezi ca vreau sa ma cred mai "altfel" decat restul lumii?

... si exemplele pot continua. Precizez ca aceasta colega este o femeie in toata firea, de peste 40 de ani.

Din alte seturi de "reguli" pe care trebuie sa le urmam pentru a duce o viata sanatoasa (nu neaparat conform teoriilor ei, ci a diversilor specialisti) se mai numara: a se manca neaparat la 2 ore inainte si dupa sport, a nu se manca dupa 6 seara. Voi pleca de la premisa ca un om, sa zic eu, de exemplu, incep serviciul la 9. Dupa 6 nu trebuie sa mai mananc. Cum ultima masa trebuie sa fie la 6, presupun ca asta trebuie sa fie masa de dupa sport. Deci sportul trebuie sa il termin la 4. Deci la sala trebuie sa ajung pe la 2. Deci trebuie sa imi iau pauza de 4-5 ore (2 ore drum + schimbat in haine de sport + dus + exercitiile propriu-zise) in mijlocul zilei (pe la 1) in conditiile in care in regulamentul de ordine interna scrie ca pauza de "masa" (nu de sport) este de 30 minute. Trecand peste aceasta incalcare grava a regulamentului sus-mentionat, daca ma intorc la 5 la serviciu mai am inca 4 ore de lucrat, deci pana la ora 9. Dar mai trebuie sa iau si masa la 6, deci mai trebuie sa imi iau o pauza de 30 minute. Asadar la 9:30 pot pleca in sfarsit de la serviciu. Noroc ca mai circula RATB-ul la orele astea. La 10:15 ajung acasa.

La naiba! Am ratat ora 10 la care trebuia sa pun capul pe perna... Cum toate se leaga intre ele presupun ca nu sunt pregatita pentru trecerea in noul ciclu. Nu cred ca o sa supravietuiesc. I'm doomed :|

Sursa pozei

Dintre aberatiile internetului & un mic bonus

2009-07-10T16:44:00.009+03:00

Update: Se pare ca ora 12 AM este ora 00. Deci postul este compromis. Cu ocazia asta doresc sa declar public ca, din punctul meu de vedere, sistemul AM/PM sucks big time!

Bug marca Blogger. Sunt foarte curioasa cum au reusit Peter si Zana Maseluta sa posteze comentarii la o ora viitoare :P

Si un mic bonus "matematic" dedicat sefului Iuliei datorita acestei descoperiri.

Mall - A place where...

2009-07-09T15:46:00.009+03:00

... foolish people go to put a hole in their wallets, so by the time they are done they don't even need a wallet. [sursa]

Ca sa imi potolesc nervii de ieri am decis sa accept propunerea sora'mii de a merge la plimbare (nu neaparat la shopping) prin magazinele din mall (ca e la 2 minute de casa) caci "nu am mai fost demult". De fapt nu prea avea legatura cu calmarea, pentru ca mie nu prea imi place sa ma plimb prin magazine, nu am rabdare, ma plictisesc foarte repede, incep sa ma doara toate cele etc. Dar nu am vrut sa ajung devreme acasa fara sa am ceva concret de facut.

Si am ajuns la mall. Dorind totusi, macar daca am mers, sa si iau ceva, in primul magazin in care am intrat am incercat 3 bluze. Imi veneau absolut ingrozitor, asa ca nu am mai incercat alte "exemplare", desi m-am mai uitat. Astfel, am ajuns la urmatoarele concluzii:
- majoritatea bluzelor dragute se potriveste numai persoanelor fara un bust ceva mai generos;
- multe dintre bluzele (care pe umeras par) dragute, odata imbracate striga: "Violeaza-ma!";
- bluzele care pot fi purtate indiferent de dimensiuni sunt sintetice si lălâi;
- tricouri nu se gasesc decat simple (uni si drepte) sau cu modele foaaaaaarte colorate si/sau cu paiete si strasuri.

Din alta categorie de concluzii: nu prea se vede criza prin mall. Duduite cu 2, 3 pungi de la diverse firme, cozi la cabinele de proba si, ca bonus amuzant (fara legatura cu criza), tipi asteptand sau tinandu-se plictisiti si disperati dupa iubitele lor. By the way: nu inteleg de ce simt femeile nevoia sa isi tarasca iubitii dupa ele la cumparaturi. Ii mai fac si eu asta lui Gomez din cand in cand, recunosc, dar numai cand vrea el si asta numai pentru ca am mai multa incredere in gusturile lui decat ale mele :D, ceea ce insa nu cred ca li se intampla multora.

Asadar plimbarea noastra s-a soldat (dupa mai bine de doua ore) cu o (singura) cumparatura (nu bluza) si dureri ingrozitoare de calcaie si talpi.

Bad everything

2009-07-08T11:44:00.010+03:00

Azi sunt nervoasa, am chef de cearta si de luat pe cineva la bataie, cineva care ma scoate din minti zi de zi si care imi distruge nervii, si asa chinuiti de felul meu (totally not "zen") de a fi.

Am citit cu mare placere tot blogul Iuliei pe parcursul ultimelor saptamani si o invidiez pentru ca nu are niciun stres sa spuna concret cine o enerveaza, cum si de ce, si asta in conditiile in care nu foloseste niciun alias dupa care, la o adica, sa se "ascunda".

De doua ori am facut greseala de a imi exprima liber, in scris parerea despre cineva. Niciodata nu a iesit bine. Aparent lumea nu stie sa priveasca lucrurile re(a)le scrise despre ei ca o critica constructiva, ci li se "pune in nas" si ajung sa nu mai vorbeasca nicicand cu tine. Poate nu e corect nici din partea mea sa imi vars naduful pe aici, in vazul lumii. Dar daca nu aici atunci unde? Ca la fata locului e urat si acasa incerc, pe cat posibil, sa nu imi aduc nervii de la serviciu (din pacate nu pot aplica aceeasi formula magica si pentru oboseala). Am un coleg care in postul acesta a recunoscut multe personaje si ma intreba daca nu mi-e teama ca se vor prinde ca este vorba despre ele. Mmmm... nu chiar. E bine daca se regasesc in vreuna dintre trasaturile enumerate acolo, dar observ cu stupoare ca lumea nu se vede cum e in realitate. Ba mai mult, sustin cu tarie ca urasc anumite trasaturi pe care ei insisi le poseda.

Am zis si o sa mai tot spun ca urasc ipocrizia. Daca i-am zis o data unei persoane ce cred despre ea, consider ca este suficient, ca a bagat la cap si ca daca dupa aceea ma port civilizat cu ea, nu inseamna ca sunt ipocrita, ci ca incerc sa fiu diplomata. Si cu atat mai putin nu inseamna ca "mi-a trecut" in special daca ea (persoana) continua sa se poarte infect.

Singurul meu regret este ca, din cauza experientelor antrioare de acest gen, nu pot folosi acest locsor, care este al meu si unde ar trebui sa pot scrie orice imi trece prin cap, pentru a-mi varsa naduful. Poate de asta imi recomanda acelasi coleg mentionat mai sus, ca daca am astfel de probleme sa imi creez un blog privat pe care sa il folosesc pe post de jurnal. Dar nu ii vad utilitatea. Ideea unui blog, din punctul meu de vedere, este de a impartasi pareri, experiente cu lumea, de a descoperi ca nu ai numai tu anumiti pitici pe creier, ci ca sunt impartasiti si de altii, de a cunoaste (macar virtual) persoane cu care descoperi in timp ca ai multe in comun.

Sange sau ketchup?

2009-07-06T16:11:00.006+03:00

Am vazut acum vreo doua saptamani aceasta reclama pe strada. Prima impresie (fara sa citesc textul) a fost ca este o reclama la Tomi, pentru ca forma recipientului de ketchup Tomi mi se pare identica cu cea folosita in afis. Cand am observat ca recipientul e pe post de perfuzie m-am uitat mai atent si am observat ca reclama este la o campanie de donare de sange.

Nu lucrez in marketing asa ca parerea mea este una neavizata. Mi se pare cea mai de prost gust reclama vazuta in ultima (multa) vreme si m-a scarbit. Nimic nu poate inlocui sangele" - asta e clar! Nimeni in afara de un cretin nu s-ar putea gandi ca sangele ar putea fi inlocuit cu ketchup. Am doua probleme cu aceasta reclama:
- Exagerand putin, pot sa presupun ca daca vede vreun analfabet reclama asta poate sa creada ca isi poate indopa copilul cu ketchup, din moment ce un recipient cu aceasta licoare magica apare pe post de perfuzie.
- O persoana grabita care nu citeste si textul poate fara nicio problema sa ramana cu impresia ca este o reclama la Tomi, pentru ca acel recipient, intamplator sau nu, seamana izbitor cu cel de la ketchupul mentionat.

Eu inteleg ca afisul trebuie sa corespunda sloganului si viceversa dar, dupa umila mea parere, asta a iesit ca dracu'!

La una mica

2009-07-03T11:08:00.006+03:00

Iata cat de original si-au amenajat (probabil) paznicii unei cladiri de firme din (aproape) mijlocul Bucurestiului un loc de recreere. Masuta - masuta, cosul de gunoi - cutie de gunoi, dar scaunelele dau un farmec aparte. Ele fac totul.

Se pare ca mai sunt inca bune la ceva CRT-urile. Traiasca imaginatia romanului! Nu ne dezamageste niciodata :)

Update: Azi (6 iunie) am reusit sa prind un unghi mai bun si sa observ ca acele CRT-uri erau de fapt goale pe dinauntru, deci le lipsea taman partea de CRT. My bad :) Dar tot e un "peisaj" original :P

Bataia e rupta din Rai

2009-06-29T09:23:00.007+03:00

Inspirata de comentariile de aici si copilul de aici am decis sa scriu despre zicala "Bataia e rupta din Rai". Nu ma intelegeti gresit, nu sunt de acord cu bataia crunta a copiilor, maltratarea lor etc. Insa consider ca din cand in cand o palmuta la fund sau peste gura, dupa caz, este binevenita. De ce? Pai e simplu. Uitati-va in jur la copiii "din ziua de azi" (ce nu imi place mie expresia asta!) si observati cum nu au niciun fel de respect pentru nimeni (nici macar pentru parintii care i-au facut si (nu) i-au educat), observati-i cum se urca (asta ca sa nu spun ca se ca**) in capetele parintilor, cum ii joaca pe degete si obtin orice vor de la ei si observati, in general, cat de prost crescuti sunt.

Totusi eu nu consider ca acest comportament nu este 100% din vina parintilor, a bunicilor etc. Mai depinde si de copil, de bazdacii lui proprii si personali. Astfel, desi orice persoana care il insoteste pe undeva are obiceiul (foarte natural de altfel) de a saluta lumea dintr-o casa unde intra, nepotul lui Peter nu saluta. Poate, daca il prinzi intr-o pasa buna, te saluta daca il saluti tu intai. Altfel poate sa ii zica oricine "Mai M., tu nu zici nimic? Cum se zice, M. cand intri intr-o casa?" Nimic! Nu am pomenit asa ceva pana la asta micu' (si am intalnit destui copii la viata mea, imi plac si ma inteleg bine cu ei) si in felul acesta mi-am dat seama ca acest gest (salutul cand intalnesti pe cineva) este minimul pe care trebuie sa il faca cineva ca sa dea macar impresia de buna crestere. Insa eu trag sperante ca este un caz izolat...

Revenind la palmutele necesare... Daca tu parinte sau bunic observi ca i-ai zis cu frumosul copilului sau nepotului tau o data, de doua ori, de cinci ori, sa nu se joace cu masinutele pe dulapul din bucatarie pentru ca il zgarie, iar el nu a reactionat in nicun fel, da-i o palma la fund. Incepe sa planga? Asta e, lasa-l sa planga! Trebuia sa te asculte cand a avut ocazia.

Daca il chemi la masa din minut in minut si el nu se misca din fata televizorului si tu tot ii spui ca il pedepsesti si nu il mai lasi sa se uite la televizor, nu-l mai lasa! Ca daca il lasi in continuare, el se prinde ca amenintarile nu au nicio finalitate si va face in continuare la fel, evident. Dar, ah!, am uitat! Normal ca iti convine sa il lasi sa zaca la teve decat sa trebuiasca sa te uiti dupa el ce face, sa te joci cu el, sa il scoti la joaca in parculet.

Daca vine acasa si cand nu ii convine ceva te injura (pastele ma-tii / p*z** ma-tii / in p*** mea - deci dur, nu gluma) pe tine, pe bunici sau pe cine prinde, nu cred ca e bine sa te pufneasca rasul ci mai bine da-i o palma peste gura de sa nu mai indrazneasca sa deschida gura! Bine, o sa va ganditi poate, ca de unde a auzit copilul expresiile acestea minunate. Probabil ca or fi scapat unuia dintre parinti, bunici sau probabil cand mergea spre gradinitia l-a auzit pe unu' injurand si a memorat (e usor, pentru un copil). Diferenta este insa ca, teoretic, un adult stie cand poate sa injure si cand trebuie sa isi tina gura, respectiv pe cine poate si pe cine nu trebuie sa injure. Ceea ce nu se poate spune si despre un copil.

Am auzit de multe ori expresia "Mai, dar tu te pui la mintea lui?" repetata la 3 ani, la 4 ani, la 5 ani, la 6 ani, la 7 ani si probabil se va mai repeta si de acum incolo. Nu e vorba de pus la mintea lui, e vorba de aratat (cu vorba buna daca intelege) ce e bine si ce nu, ce e normal si unde se sare calul. Daca nu cand e mic (ca de asta exista expresia "cei 7 ani de acasa"), cand absoarbe tot ce i se zice, atunci cand? Si asa la 7 ani este destul de tarziu...

Inca doua expresii dupa care ma dau in vant: "O sa vezi tu cum o sa fie cand o sa ai copiii tai." sau "Asa sa faci tu cu copiii tai." Pai eu sper ca asa o sa fac, pentru ca altfel ma voi dezamagi rau de tot. Dar mai sper ca nu vor veni bunicii ca sa strice ce ma chinui eu sa "cladesc", facand toate poftele nepotului. Ca daca e asa, atunci impun reguli. Numai ca bunicii vor spune atunci "Ia uite! Ma invata asta cum sa cresc un copil! Ntz, ntz, ntz" si tot ca ei vor face...

Nu stiu daca (dar sper ca) am reusit sa ma fac inteleasa (nu sa imi sara careva in cap acum ca o sa imi bat copiii pana la epuizare) dar ceea ce am vrut sa punctez este ca un copil care nu asculta ce i se zice prin vorba buna mai trebuie si "atins" din cand in cand, pentru ca altfel va ajunge sa fie un badaran si un mitocan de mare clasa.

Dintre aberatiile internetului

2009-06-26T17:16:00.006+03:00

Esti primul cititor al acestui articol >> Da o nota acestui articol: [...] >> Nota 4,00 din 4 voturi.

Logica mea este depasita. Cum se poate sa fi fost votat articolul de patru ori si totusi eu sa fiu primul cititor? Oare a fost votat pe "neve"?

Desenele de ieri si de azi

2009-06-22T17:32:00.005+03:00

Nu inteleg cum copiii "din ziua de azi" se pot uita la desenele animate care sunt la Cartoon Network, Minimax, Jetix Mi s.a. Mi se par urate si total neamuzante.

Vorbeam cu o colega a mea si imi spunea ca nu intelege cum poate fetita ei de 12 ani sa se uite la acelasi episod din nu stiu ce desen animat de 10 ori. Eu asta inteleg perfect. Cand eram mai mica stiam pe de rost tot Tom & Jerry, The Flintstones, chiar si Scooby Doo (desi nu ma dadeam in vant) si mai tarziu Dexter's Laboratory. Nu ma plictiseam nicio secunda. Eram in delir cand era Tom & Jerry Marathon :)

Cred ca am trecut de faza desenelor animate la momentul potrivit. Mi se pare odios modul in care si-au batut joc "astia" (whoever the f**k they are) de desene traducandu-le. In primul rand suna ca naiba, glumele isi pierd din farmec, totul isi pierde din farmec. In al doilea rand erau un instrument perfect pentru invatarea limbii engleze. S-a dus.

Cand l-am cunoscut pe nepotul lui Gomez avea 3 ani si, din pacate era lasat sa se uite la TV tot timpul, tot timpul. Cum copiii absorb tot ce aud la varsta asta, m-a intrebat cu seninatate: "Tu esti un puicuţă?" Dezacordul nu m-a mirat avand totusi doar 3 ani, dar "puicuţă"?! De unde pana unde? Ei bine, nu de la parinti sau de la bunici in cazul in care luati in calcul aceasta varianta, ci de la Johnny Bravo, pentru care orice duduita este "a chick". Bine... la Johnny Bravo ma uitam si eu, dar in engleza e altceva. Copiii de 3 ani mai mult se uita la imagini, iar daca desenul este in engleza nu cred ca inteleg mare lucru din ce se vorbeste (la 3 ani, repet).

Cand am cam incheiat eu capitolul desenelor animate (a nu se confunda cu filmele de animatie carora le sunt fidela :D) deja aparuse o porcarie la Cartoon Network, pe nume Ed, Edd n Eddie. Era oribil desenul, nici nu cred ca m-am putut uita la vreun episod. Nu cred ca am pierdut nimic de altfel. Dar de atunci s-au tot inrautatit... Personaje urate, replici urate (sau cel putin urate in romana), neamuzante.

In consecinta am decis sa imi fac o super colectie de desene animate de pe vremea mea :P (Tom & Jerry, desene de la Disney, The Pink Panther, Duck Tales) cu destinatia spalarii creierelor copiilor mei. Adica: le voi pune numai aceste desene animate (cand le voi da voie la teve), determinandu-i astfel sa le placa numai astea (nu ar avea alta varianta, basically). Iar cand vor intra in contact cu alti copii cu acces la desene urate si vor vrea si ei sa vada despre ce e vorba in alea, nu le vor placea fiind obisnuiti cu astea frumoase :D Smart, huh? :P

In plus, bonus, detin cam toate filmele de animatie (nu si II-urile si III-urile necunoscute - de ex: The Little Mermaid II) de la Snow White and the Seven Dwarfs incoace. Asa ca, punand la dispozitie atatea variante frumoase, sper ca dragilor mei viitori copii sa nu le trebuiasca niciodata desenele urate care sunt acum. Ma refer, evident, la cele de la canalele dedicate desenelor animate, pentru ca filmele de animatie care se fac acum sunt foarte reusite. Desi, nu imi dau seama in ce masura un copil le intelege... Macar sunt frumoase! Un exemplu de animatie minunata este filmuletul de jos, marca Pixar of course. Enjoy!

Gandurile unui proaspat inginer

2009-06-12T15:58:00.003+03:00

Acum vreo doua saptamani am fost pana in Poli sa imi depun lucrarea de diploma. Am hotarat sa merg pe la (statia de metrou) Politehnica (in loc de Grozavesti) pentru ca e mai placuta plimbarea (verdeata multa si ciripituri in loc de masini, pitiponci si pitipoance de la un liceu dubios). Si mergand eu asa... imi ajunge la urechi conversatia unei tipe din fata mea cu prietenul (probabil) la telefon. Si brusc ma apuca o melancolie si imi aduc aminte ce frumos era prin anul 2 cand, in fiecare zi dupa ore, ma intalneam cu Gomez (PeterG) si mergeam La Cafenescu unde beam cel mai bun cidru de mere si stateam cu orele fara sa ne spuna nimeni nimic, fara sa ne deranjeze nimeni. Intre timp localul nu mai exista, iar timp pentru el oricum nu ar mai exista...

Credeam ca nu o sa ma cuprinda niciodata dorul de facultate, asa cum niciodata nu m-a apucat dorul de liceu, desi toate lumea imi spunea ca sigur o sa ma apuce, ca vai! ce minunata e perioada de liceu. Eu intotdeauna am considerat ca o fi fost minunata pentru aia care stateau mai mult prin "Time" (o bombita) decat la ore. Mie, una, nu mi-a placut. Ei bine, si iata ca m-a cuprins. Surprinsa de asta ii povestesc unei prietene (care ne mai insotea prin Cafenescu) ce "am patit". Si m-a readus cu picioarele pe pamant spunandu-mi ca daca mi-e dor de cum era inainte sa lucrez, cand aveam timp liber si faceam ceva placut in multul meu timp liber, nu inseamna ca mi-e dor de facultate sau ca imi pare rau ca se termina. Ceea ce e perfect corect.

Mi-e dor de fapt de cum era inainte sa lucrez. Mi-e dor de vacanta (3 luni), de timpul liber de dupa ore (de la facultate unde nu invatam decat in sesiune). Ma ingrozeste gandul de a lucra 40 de ani de acum incolo cate 8+ ore pe zi si de a avea un concediu de (numai) doua saptamani cursiv (ca nu prea imi permit sa imi iau mai mult...).

Lucrez in consultanta, deci lucrez cu clienti. Asta inseamna ca trebuie sa fiu diplomata. Urasc sa fiu diplomata. Asta mai inseamna ca trebuie sa suport oameni care, prin prisma faptului ca sunt "clienti", considera ca tu esti sclavul lor sau ca ei sunt dumnezeu pe pamant. Consultanta imi place atata timp cat stau in spatele biroului si configurez sistemul astfel incat sa fie pe placul clientului. Dar partea in care trebuie sa te rogi de clienti sa isi defineasca cerintele, sa stai dupa ei sa iti trimita diverse chestii, sa iti semneze diverse chestii, sa ii scolesti sa foloseasca produsul final... e un chin.

De cand ma stiu, printre zeci de meserii care mi-or fi venit in cap (si plecat din acelasi loc) troneaza profesoratul. Din pacate insa ii am pe ai mei ca exemplu si stiu cam ce salarii au cadrele didactice. Cele din licee se cam scot cu meditatiile. Insa, daca ar fi sa fie, eu nu as vrea sa predau la liceu ci la facultate. Studentii nu fac meditatii. Deci cat e salariul, ala e venitul. Cam trist. Nici macar nu stiu daca mi-ar placea sa predau. Stiu sigur ca nu m-ar pasiona sa scriu carti. Dar la o adica m-as urni. Stiu sigur ca mi-ar placea sa fac prezentari pentru cursuri. Dar nu stiu daca e suficient. Meseria asta mi-ar placea si pentru ca e mai part-time si concediul e cam ca vacanta. Deci la o adica poate as avea timp sa mai fac si altceva pe langa, pentru a completa salariul mic. Dar cine te vrea doar cu jumatate de norma? Si pentru ce?

Si asa, iata-ma, o tanara inginer care nu stie daca sa tina drumul pe care e sau sa o apuce pe altul. Si daca o apuc pe altul, sigur ma vor apuca la un moment dat remuscarile ca am cotit-o sau gandurile ca m-am apucat de lucrat din anul 3 degeaba. Si uite asa am ajuns la vorba alor mei "o sa vrei tu sa fii iar copil". Numai ca nu stiu daca se asteptau sa vreau asta atat de curand...

Urăsc...

2009-06-05T16:29:00.003+03:00

Plecand de aici doresc sa fac o completare aici. Urasc oamenii (desi nu au nimic uman in ei) care nu iubesc animalele, care le chinuie, care le omoara. Si aici vorbesc despre animalele de companie [precizez asta ca sa nu imi sara careva in cap ca mananc pui, porc, vaca].

Poate am eu o problema, dar nu ma pot uita pe Animal Planet la emisiuni de tipul Animal Rescue, pentru ca nu se sfarsesc intotdeauna bine. In schimb nu am niciun stres sa ma uit la emisiuni cu diferite cazuri in care oamenii mai mor. Nu raman rece nici la astea dar nu ma impresioneaza nici pe departe in aceeasi masura. Postul mentionat mai sus abia daca am putut sa il citesc, de uitat la filmulet nici nu se pune problema.

In tarile civilizate se face inchisoare pentru maltratarea animalelor. Nu si la noi. Cacatul asta de tara este tara tuturor posibilitatilor. Fiecare face ce vrea fara sa suporte nicio consecinta. Frumos ne sta!

O colega de serviciu isi face casa. Acum vreo 3 saptamani mi-a spus ca a cazut un caine in fosa septica. In Romania nu ai pe cine chema sa salveze un animal. A stat cainele acolo vreo saptamana pana cand un muncitor a reusit sa il scoata, intampinand dificultati pentru ca, normal, speriat fiind, cainele era oarecum violent. [Zazuza, stai linistita, i-au dat de mancare in saptamana aia]

Imi spune un coleg ca "iubitorii de animale sunt niste oameni foarte naspa. n-am vazut in viata mea unul cu farasul dupa el". Foarte frumos! Sa se dea o serie de legi: unele pentru posesorii de animale, unele pentru ucigasii de animale si sa se infiinteze o organizatie care sa faca ceva pentru animalele din strada. Eu sunt insa pesimista. La noi in tara nu se va face NIMIC pentru animale in viitorul apropiat. Nu pasa nimanui...

Parenthood

2009-06-05T12:31:00.007+03:00

Eram ieri prin Carrefour Orhideea si observ la masa de langa mine, peste un gardulet cu floricele (pus parca strategic sa pot face eu poze :P), o duduie cu fetita ei de 3-4 ani. Duduia "marocana" (cum le spune tatal unei prietene) batea lejer suta (de kg, evident) si isi luase o portie mare de cartofi, stripsuri multe (era ditai gramajoara) si si niste (nu am numarat) sandvisuri. Fetitei ii luase un happy meal. Trecand peste o alta dilema a vietii mele (am multe) cu privire la parintii inconstienti care isi duc copiii la Mc sau la KFC de la 3-4 ani, comportamentul mamei m-a lasat "paf".

Faza 1: Copila cade de pe scaun. Mama nu ca nu a sarit instant de pe scaun sa o ajute pe aia mica sa se ridice si sa o faca sa nu mai planga, ci mai intai a exclamat "Aoleu, mama", dupa aceea s-a mai uitat putin la ea si abia apoi si-a ridicat suncile (probabil spera sa se ridice aia mica singura, nu sa o deranjeze pe ea de la masa). Scena a durat cam 30 de secunde si aia mica a tacut destul de repede.

Faza 2: Copilei ii cade sucul pe jos. Avea capac insa tot au curs niste picaturi pe jos. Nu a sarit de niciunde niciun angajat sa stearga si chiar ma indoiesc sa fi sesizat cineva incidentul. Marocana... pauza. Aia mica ia un servetel, il intinde pe jos si incepe sa stearga. Pe de-o parte: wow! Probabil asa ar fi facut si acasa, foarte frumos. Pe de alta parte: cum sa fii o asemenea putoare incat sa iti lasi copilul de 3 ani sa stearga sucul de pe jos? [Needless to say ca aia mica a sters si cu mana si cu servetelul] Adica eu inteleg ca tu esti atat de grasa incat cu greu te poti apleca sa stergi, dar fa un efort!!

Faza 3: Neavand suficient loc pe tava de atata mancare (iar fetitei ii luase "la pachet") si pentru ca aia mica sa nu se chinuie sa ajunga la mancare, ia mama punguta cu cartofi si o pune pe masa. Direct pe masa. Dupa cum se vede si in poza, acei cartofi atarnau din punguta aia minuscula direct pe masa aia mai mult sau mai putin jegoasa :|

Faza 4: Bineinteles ca dupa faza 2 mama nu a binevoit sa stearga/spele copilul pe maini. Deci fetita manca linistita din cartofii de pe masa cu mana murdara de pe jos.

In aceste conditii am doua intrebari:
- cam ce pretentii sa ai de la puradei? Toti copiii se nasc la fel. Modul in care se dezvolta, cel putin pana la un punct, depinde de parinti. Cu parinti ca astia...
- cum sa am eu ceva de obiectat cand imi spune cineva ca ar fi o idee buna sa se introduca teste pentru obtinerea unui "permis de facut/avut/crescut copii". La cati parinti denaturati sau pe care nu ii intereseaza ce fac copiii lor exista, este chiar o idee foarte buna. Asa cum niste potentiali parinti adoptivi trebuie sa indeplineasca o serie de criterii, asa ar trebui si cei care vor sa faca un copil sa indeplineasca x criterii. Pentru ca nu trebuie doar sa il faca, ci si sa il creasca, sa ii dea o educatie s.a.m.d. Pacat insa ca introducerea unei astfel de masuri este imposibil de realizat...

Top 10 "barbati feroce"

2009-06-02T14:33:00.011+03:00

"Dupa lupte seculare" care au durat vreo 3 ore, am reusit sa strang 10 exemplare de "barbati feroce" (in viziunea mea), dupa exemplul acesta. Primii 5 au "iesit" imediat. Pentru restul mi-am scremut creierul 2 ore si 50 minute. Ordinea este aproximativa... [primii 5 mentionati mai sus sunt primii 4 si al 6-lea din enumerare]

James Hetfield si Zakk Wylde: Mi-ar fi greu sa aleg chitara caruia dintre ei mi-ar placea mai mult sa fiu :))

Hugh Jackman: So "sweet" with that australian accent of his [indicatii regizorale: suspine] :D
Edward Norton: Nu este barbat feroce, stiu (mai putin in American History X), but he has something very special that I like.

James Caviezel: [suspine si aici] Atat.
Matthew McConaughey: Cute and cuddly :P

Michael C. Hall: Pentru ca este atat de dragut chiar si in rol de criminal in serie.
Stephen Moyer: My favorite vampire.

Rufus Sewell: Mi se pare foarte interesant tipul :D
Colin Farrell: Nu am mai avut pe cine altcineva. Cam rebel pentru gusturile mele, but a cutie.

Tara arde si baba se piaptana sau Suporter de Romania

2009-06-01T16:32:00.004+03:00

Pentru mine "sportul rege" este voleiul, iar "sportul print" este tenisul.

La fotbal ma mai uitam cand eram mai mica, dar mai mult la meciuri ale nationalei, pe vremea cand nationala chiar reusea, nu numai sa se califice la mondiale sau europene, dar chiar trecea de grupe si chiar mai departe. La vreun meci pe stadion nu am fost niciodata si nici nu imi doresc astfel de senzatii tari.

Pe mine ma dezgusta fotbalul din doua motive:
1. Fotbalistilor li se da mult prea multa importanta, castiga prea multi bani pentru efortul pe care il depun si li se urca la cap prea repede. De ce castiga astia atat si altii (ex: gimnastii si tenismenii) mult mai putin nu inteleg. Cu se sunt astia mai breji? Doar pentru ca asta este "sportul rege" in lume (minus SUA, ca ei sunt mai cu moţ) si pentru ca toti barbatii se strang in fata televizoarelor, beau bere si grohaie cand e vreun meci? Mda, probabil.

2. Suporterii. Suporterii (ma refer la aia care se duc pe stadion) sunt niste cretini.
- Distrug stadioane. De ce? De cretini! Adica acum sincer: de ce ai smulge un scaun? Cu ce te mangaie? Cu nimic. Deci esti cretin.
- Se bat unii cu ceilalti. De ce? Este un sport. In sport unul pierde, unul castiga sau e remiza. Asta e legea. Iti place sportul asta, atunci pricepe si legea asta. Sa preferi TU sa ajungi la un spital doar pentru ca 11 oameni, pe care nu ii cunosti si care castiga o carca de bani pe seama multora ca tine si carora nu le pasa deloc de tine, au jucat ca cizmele, mi se pare o cretinie.
- Ieri suporterii dinamovisti voiau sa ii bata pe jucatorii echipei lor de suflet pentru ca au pierdut (presupun). Sa inteleg si eu: acum tii cu ei si te rogi la doamne, doamne sa bata pe teren si peste 90 de minute vrei sa ii bati in strada. Cu ce te mangaie? Crezi ca daca ii bati o sa li se faca frica si o sa joace mai bine data viitoare? Tu chiar crezi ca ei joaca cum joaca pentru tine, mai p**ica? Deci din nou, scuze de repetitie, esti cretin!

Ieri auzeam discutii cum ca daca Razvan (n.m. Lucescu) nu ii bate pe Dinamo cu Brasovul o sa il huiduie stelistii pe Ghencea (unde va juca nationala). Huh? Ma scuzati de expresie dar ce treaba are sula cu prefectura? Asta e campionatul intern si aia e nationala unde la o adica s-ar putea sa joace si jucatori de la Dinamo si de la Steaua. Deci ce daca?! Ma depaseste... Acum fereasca dumnezeu sa ajunga Razvan pe Stefan cel mare... ca jar mananca, probabil.

Din punctul meu de vedere trebuie sa nu ai viata deloc sau sa nu ai nicio grija si sa "o cauti cu lumanarea", ca sa iti pese de fotbal in asemenea masura incat sa faci chestiile descrise mai sus. "Tara arde si baba se piaptana" nu o sa expire niciodata.

Hai sa (mai) ajutam o pisica

2009-05-29T21:34:00.007+03:00

Stiu ca este al doilea post de genul acesta in 3 zile, insa daca micutul anterior a avut succes, incep sa imi fac sperante ca poate o sa isi gaseasca si frumusetea asta de pisica o casuta noua.

Povestea este urmatoarea: stapanul ei pleaca definitiv in Germania si nu o poate lua cu el, iar mama lui nu suporta pisicile (no comment). Are 3 anisori si e foarte educata.

Cu trenul la/de la Sibiu

2009-05-29T14:25:00.012+03:00

Nu imi place Sibiul. Nu imi place place pentru ca oamenii sunt prea lenti (in exprimare, in miscari si chiar si in gandire), pentru ca nu prea sunt magazine pe strazi (desi nu sunt un shopping-fan), pentru ca nu prea e lume pe strazi seara (decat prin centru si mai mult vara, evident). Dar motivul principal pentru care am dezvoltat aceasta antipatie pentru prea-iubitul Sibiu, capitala culturala europeana 2007, il constituie numarul mare de delegatii aici. Probabil ca daca as fi mers o data, de doua ori in vacanta percepeam altfel lucrurile.

Am apucat sa ajung acolo si in 2007, mai prin toamna, deci cand inca se afla sub titulatura de capitala europeana. Trenul care ducea atunci acolo era o sageata albastra. Sagetile albastre sunt, conform site-ului CFR, "o aparitie inedita pe caile noastre ferate, atat ca aspect, cat si ca functionalitate. Au 12 locuri la clasa I [...]" Deja simt nevoia sa fac o precizare pentru cine nu a calatorit cu asa ceva. Clasa I = Clasa a II-a, doar ca scaunele sunt rosii in loc de albastre si au niste policioare pentru pus mancare, suc sau whatever. Cele doua clase sunt despartite de un geam. Atat.

In continuare: "Acestea sunt dotate cu fotolii ergonomice [...]" Fotolii ergonomice pe naiba! Garantat intepenesti pe un scaun din ala dupa maxim 2 ore de mers, nu ai pe ce sa iti sprijini capul (stanga/dreapta) daca vrei sa tragi un pui de somn => nu poti adormi fiindca daca atipesti, iti cade capul si te trezesti. Spatiul intre scanul tau si cel din fata este foarte mic, asa ca trebuie sa stai sau cu picioarele stranse sub scaun, sau cu ele cat de cat mai intinse, insa spre culoar (si sa mai inversezi cu cel din fata ta din cand in cand).

Mai departe: "[...] si pot atinge o viteza de 120 km/h". Da, or putea atinge, nu zic nu. Dar nu si in Romania. Pentru ca daca ar putea, s-ar ajunge in Sibu in maxim 3 ore. La momentul acela sageata facea vreo 5 ore! 5 ore de chinuri pe scaunele alea "ergonomice". Dar si mai pasionanta era gara din Sibiu la vremea respectiva. In plin an de "capitala culturala" gara era in renovare. Cladirea era inchisa in totalitate. Asadar gara se compunea din casa de bilete, care era o ghereta metalica ruginita pe un damb pe beton. Restaurant in zona garii? Da de unde! Un chiosc pe peron si un Fornetti la vreo 5 minute. O placere! Gara au terminat-o pana la urma pe la sfarsitului anului 2008 sau inceputul lui 2009...

Dar la un moment dat prea-iubitul CFR a inceput lucrari pe nu stiu ce tronson si a scos trenul direct de intoarcere (cel de dupa-amiaza, ca mai exista unul dimineata). Jale mare: trebuia schimbat trenul la Brasov. Trenul Sibiu-Brasov, venea de fapt de la Timisoara - un accelerat. Un jeg. Un jeg de nedescris, nu asa orisicum, inclusiv la clasa I. De data asta diferenta intre clasa I si clasa a II-a este ca la clasa I sunt 6 scaune in loc de 8 in compartiment si ca in loc de scaune din alea maro ca la personal, la clasa I scaunele sunt tapitate. Ah! Si unde iti sprijini capul este o banda alba, care probabil ar trebui sa fie de unica folosinta sau ceva, dar evident nu e. La Brasov nu trebuia totusi stat prea mult (cred ca in jur de 40 minute) iar trenul Brasov-Bucuresti avea prize! Iar cu laptopul trece mult mai repede timpul...

Dar iar "s-a schimbat modificarea" si rezultatul a fost: una buna, una rea. Tren de dus la Sibiu cu priza all the way. Bucurie mare! Si tren de intors: acceleratul de Timisoara tot... all the way (6 ore de data asta). Un cosmar!

Nu a durat insa prea mult nici schimbarea asta pentru ca au inlocuit trenul de dus (doar nu va asteptati sa faca ceva bun cu ala de intors...) cu unul fara prize. In cazul in care va intrebati de ce am eu nevoie de priza daca am laptop care teoretic merge macar o vreme pe baterie, ei bine laptopul meu merge 25 de minute pe baterie, din care 5 minute ii ia sa porneasca :D

Insa prin toate aceste schimbari nu au trecut decat trenurile. Credeti ca au micsorat preturile cand au scos trenul cu priza si l-au bagat pe cel fara? Eh na! Dar de ce ar fi facut asta?! Ca cine are nevoie sa mearga, merge si cu priza, si fara priza, si pe scaun tare (ergonomic, pardon) si din ala maro si oricum. La ultimul drum (miercuri adica) l-a intrebat sefa mea pe controlor de ce au schimbat trenul. Raspunsul a fost unul pe masura: "Asa a hotarat stapanirea". Stapanirea! Mi-a placut asta. A urmat intrebarea: "Si stiti cumva daca e definiv?" Raspunsul: "Pai cred ca da." La observatia: "Intersant ca e acelasi pret pentru conditii mai proaste..." controlorul isi luase deja talpasita. Daca sunteti curiosi cat costa o aventura cu trenul pana la Sibiu la clasa I: 91,20 lei (initial cu priza , acum fara priza). Iar drumul inapoi cu acceleratul infect tot la clasa I: 68,20. [Observatie: nu ma dau mare ca merg cu clasa I, dar acolo ne ia firma bilete.]

Ei bine si toate acestea contribuie la degradarea "relatiei" mele cu Sibiul.

Ce imi place la Sibiu: oamenii, desi lenti, sunt cumsecade. Sunt calmi, poate prea calmi pentru mine. Singurele masini care claxoneaza in Sibiu au numere de Bucuresti. Este mult mai curat decat la noi. Taximetristii se mira cand le lasi bacsis. Imi place cum s-a renovat centrul, desi am gasit o petitie semnata de sibieni nemultumiti, conform carora imbunatatirile aduse sunt doar de fatada, iar casele de fapt se darama. Ceea ce s-ar putea sa nu fie departe de adevar (desi petitia e semnata numai e 48 de oameni) dat fiind ca pentru a renova si a consolida o cladire este nevoie de foarte multi bani. Iar acolo probabil imbunatatirile au trebuit aduse repede, pentru a lua ochii turistilor. Care turisti chiar au fost si inca mai sunt de fapt.

Deci ca un mic rezumat: CFR sucks, Sibiu also kind of sucks, dar prin centru au facut frumos si e placut sa te plimbi (in vacanta).

Hai sa ajutam un pisoi

2009-05-28T11:01:00.005+03:00

Zazuza a gasit un pisicel si din pacate nu poate sa il pastreze, fiind deja mandra posesoare a unui alt exemplar (si a inca doua caini). Poza este de pe blogul ei. Cine e interesat poate sa o contacteze la szuszazuza @ yahoo. com.

Leapsa

2009-05-27T11:54:00.004+03:00

Later Edit (adica am uitat sa precizez): Am primit o leapsa de la Zazuza si nu am putut sa nu ma conformez...

Daca eram o luna, as fi fost: APRILIE
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost: SAMBATA
Daca eram o parte a zilei, as fi fost: DIMINEATA (nu prea devreme :D)
Daca eram un animal marin, as fi fost: BALENA (nu ca proportii :D)
Daca eram o directie, as fi fost: INAINTE
Daca eram o virtute, as fi fost: SINCERITATE
Daca eram o planeta, as fi fost: MARTE
Daca eram un lichid, as fi fost: CAFEA (precious coffee)
Daca eram o piatra, as fi fost: ONIX
Daca eram o pasare, as fi fost: o RANDUNICA (always on a hurry)
Daca eram o planta, as fi fost: LALEA
Daca eram un instrument muzical, as fi fost: TOBE (voiam sa scriu chitara lui Hetfield, dar s-ar supara Gomez ;)) )
Daca eram o emotie, as fi fost: STRES
Daca eram un sunet, as fi fost: un TIPAT
Dacă eram un element, aş fi fost: PAMANT
Dacă eram un cântec, aş fi fost: unul al lui JUDAS PRIEST
Dacă eram un film, aş fi fost: o COMEDIE ROMANTICA (lame, I know)
Dacă eram un serial, aş fi fost: DEXTER (palpitant + replici si faze funny)
Dacă eram o carte, aş fi fost: o carte de POVESTI
Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost: ceva care sa se dea de trei ori peste cap si sa se transforme in orice altceva :D
Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost: QUESADILLA (mi-e foame :|)
Dacă eram un gust, aş fi fost: ACRISOR :P
Dacă eram o aromă, aş fi fost: CAFEA, din nou
Dacă eram o culoare, aş fi fost: ALBASTRU (al cerului) sau VERDE (al campiilor, vara)
Dacă eram un material, aş fi fost: BUMBAC
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost: PERFECTIONISM
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost: TALIE de albinuta :P
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost: INCRUNTARE
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost: DESEN TEHNIC (din pacate nu am facut)
Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost: MITTENS (din Bolt)
Dacă eram o formă, aş fi fost: in forma de ARICI
Dacă eram un număr, aş fi fost: 9
Dacă eram o maşină, aş fi fost: LINCOLN NAVIGATOR
Dacă eram o haină, aş fi fost: BLUGI

Leapsa merge la Lady Io in Bucurestiul de vis... si oricine altcineva mai e atras de idee.

Barbatii si masinile

2009-05-22T21:09:00.005+03:00

Cum ma intorceam eu azi de la serviciu cu 133-ul, stand pe scaunul din spatele soferului (nu ala de langa geam), observ ca nenea de pe scaunul din dreapta si baiatul lui nenea care statea protapit in spatele lui, sprijinindu-se pe umarul lui, se uitau ca mâţa in calendar (cu precizarea ca expresia asta, din punctul meu de vedere, nu e dovedita stiintific pentru ca pisica mea nu a avut vreodata vreo tentativa sa se uite in vreun calendar) fix in fata. Ma uit si eu, ca na! sunt si eu curioasa din fire. Era o masina (una ca cea din poza - inclusiv culoarea), un Pontiac Solstice cu numar de Arizona.

Masina e frumoasa, nu zic nu, dar eu am cateva observatii:

1. De ce sa vii cu masina din State? Adica: sigur ai dat destui bani ca sa o transporti; sigur ai avea bani sa inchiriezi o masina de la noi. Poate vrei sa te dai mare ca ai masina trendy... Felicitari! Ai reusit! No doubt about it. Orice tip care trecea pe langa tine intorcea capul dupa tine, de parca ai fi fost vreo fufa pe clear heels.

2. Care e faza cu uitatul dupa masini? Cum apare in peisaj vreo masina mai speciala, acapareaza toate privirile. De ce? Eu nu as face asta numai de a dracului! Sa nu se creada ala buricul pamantului ca ma uit eu la el. Nu mai pot eu de masina lui de fite, achizitionata probabil din "vanzari anterioare" (vorba unui clasic in viata) sau din banii mamicai si taticului. Mare smecherie...

3. Legat oarecum tot de observatia 1: oare nu l-a durut sufletul pe americanul cu pricina ca si-a adus masina pe hartoapele din Bucuresti. S-a chinuit ceva (spre amuzamentul meu malefic) sa faca slalom printre gropile de pe langa piata Gemeni. De stat la stopuri nu mai zic... si el ca tot romanu'!

4. O mica generalizare a observatiei 2 (inspirata din pacate de accidentul de la pasajul Baneasa): care e faza cu uitatul dupa toate nenorocirile? De ce se opreste lumea la locul unui accident? Ajuta cu ceva? Ajuta pe cineva? Nu! Cel mai probabil incurca... salvatori, trafic etc. Dar vor ei sa vada, sa stie, sa pozeze, sa relateze de la fata locului. Macabru. Niste idioti.

Dintre minunile internetului

2009-05-21T10:41:00.005+03:00

Interesanta oferta turistica pentru Malta... "Copil gratuit"

Need I say more?

Cu (nu si despre) ramolire

2009-05-20T10:26:00.005+03:00

In principiu nu am nicio problema cu persoanele in varsta. Unele sunt dragute, iti zambesc etc, altele sunt super scarbe (babe si mosi deopotriva), se uita incruntat la tine si vorbesc intepat etc, altele sunt duse cu pluta (ca in exemplul de mai jos) iar altele sunt si atat.

Dupa cum am spus in postul anterior, in zona mea se schimba bordurile. Si cum muncitorii nu pot scoate azi bordurile si sa le inlocuiasca tot azi cu cele noi, operatiunea se intinde pe mai multe zile. Ieri pe la ora 9:30 muncitorii aproape terminasera de spart si de scos bordurile vechi pe portiunea (aproape in totalitate vizibila) din poza. Ii cam incurcasera pe ei niste masini (2 Dacii vechi, un Trabant si un Matiz) parcate (ce surpriza!) cu botul pe trotuar, dar luasera problema in propriile lor maini, mutandu-le complet pe trotuar. Tot ieri pe la ora 19:30 singura diferenta fata de dimineata era ca luasera ce scosesera (bordurile vechi) si plantasera din 5 in 5 metri cate o bordura noua in picioare, de care legasera o banda alb-rosie sa nu cumva sa parcheze masini peste sant sau pe langa el. Normal ca masinile alea care fusesera parcate pana dimineata acolo trebuiau sa se intoarca, nu? Asa ca au parcat (cate au putut) pe langa bordurile folosite ca suporti pentru banda mentionata mai sus. Pietonii... da-i in ***** (completati dupa imaginatie). Sa zboare! Sa se descurce! Ca de aia le-a dat Dzeu cap... Sa il foloseasca!

Asa ca pietonii (printre care si eu) mergeau pe langa masinile parcate langa bordurile de langa santul de langa trotuar (e bine totusi ca nu e strada foarte ingusta). Si cum mergeam eu asa... era o tanti in varsta (ca de la asta am plecat), cu basma pe cap (nu ca ar conta) in fata mea. Si cum trecea ea pe langa un parculet vede un pui de catel (nu mic mic, dar pui). Pui pe care eu il trecusem strada saptamana trecuta, pentru ca mi se parea cam sinucigas si pentru ca unii soferi sunt cretini si nu sunt atenti, sau sunt niste javre imputite (e cam bland spus totusi) care nu numai ca nu feresc animalele dar chiar dau in ele. Si cum vede ea puiul ala incepe sa il cheme "Cutu, cutu" etc. Ala, mic si prostut, bineinteles ca vine si cand ajunge in dreptul ei, baba nici macar nu binevoieste sa se aplece sa il mangaie, ce sa mai zic sa ii dea ceva de mancare!? La ce dracu' l-a chemat nu am inteles. Si cand vede cutu ca aia nu are nimic de oferit incepe sa traverseze strada, ca v-am zis ca e cam sinucigas. Baba aude ca vine o masina si incepe sa tipe "Aaa, aaaa! Vezi ca vine masina! Aaa, aaa!". Precizez ca totul a durat jumate de minut sau mai putin. Adica baba acum il chema si acum tipa. Da tu nu te gandesti baba naibii ca l-ai chemat (degeaba) in mijlocul drumului pe unde trec masini? Imi venea efectiv sa o dau cu capul de pereti. Si probabil, daca ar fi dat naiba sa pateasca ceva catelul si daca as fi gasit un perete, chiar as fi facut-o. Baba ramolita!

Iar ce mi se pare mai trist in toata chestia asta este ca poate femeia aia are copii, care la randul lor au copii si pe care ii dau pe mana nebunei asteia. Oricum bunicii in general mi se par cam hamikaze. De nenumarate ori traverseaza cu nepotii de mana fix pe unde li se nazare. Si dupa aia cam pe unde si cum sa te astepti sa traverseze copilul? Pe unde a vazut, evident! Pe rosu, pe laga trecerea de pietoni (aflata eventual la 10 metri departare) etc. Mira pe cineva?!

De-ale sectorului 3

2009-05-14T14:48:00.012+03:00

Acum ceva vreme imi povestea mama ca pe o strada de pe langa noi (din sectorul 3) sunt puse aberant niste semne de circulatie. Pe strada asta exista o zona unde se ingusteaza drumul (coltul unui garaj ocupa una dintre benzi! original nu?) si cum trecea ea la un moment dat (vazand ca semnul de pe sensul ei ii arata ca are prioritate) se crizeaza soferul de pe sens opus si ii face semne ca "nu vede ca el are prioritate?!". Uitandu-se la semnul aluia chiar i s-a parut ca avea si ala prioritate. Dar cum e asa ceva posibil?

De atunci (si au trecut cred luni bune) aceasta a reprezentat o mare dilema pentru mine (alaturi de multe altele). E adevarat ca mi se parea dubios ca semnele nu sunt la fel. Adica de ce ar exista 2 semne pentru "prioritate fata de circulatia din sens invers"? Mi-am tot propus sa ma uit in carte sa vad semnificatia exacta a semnelor dar nu am apucat decat acum vreo saptamana, cand am ajuns la serviciu si am dat un search pe google la "semne de circulatie". Pana sa apuc sa procesez eu fenomenul m-a intrebat un coleg ce caut, i-am povestit si mi-a elucidat instant misterul. Se pare ca el (si aparent multa lume, inlcusiv eu), in timp ce facea scoala de soferi, dadea atentie nu neaparat culorii semnului (care spune foarte multe) ci sagetilor de pe semn. Si atunci proful lui l-a invatat sa nu mai faca asta ci sa se ghideze dupa teoria: daca e rosu, cedeaza.

Deci dragutii de la administratia drumului au reusit, nici mai mult, nici mai putin, decat sa puna semnul acela gresit (ca sa nu zic cu curul) si anume rotit cu 180 grade. Nu conteaza ca nu are nicio logica, ci ca ei si-au "facut" treaba.

Pe de alta parte, Negoita s-a apucat iar de pus borduri. De data asta pe strazi laturalnice si in spatele blocurilor(!!). Ca na! Locuitorii sectorului 3 nu pot trai fara borduri de la Titan mar & Marmosim si/sau cu grija ca Videanu moare de foame pentru ca nu mai are lucrari.

Observatie (pentru carcotasi - nu aia doi): Pozele cu semnele de circulatie nu sunt facute in aceeasi zi si de aceea s-ar putea sa nu corespunda masinile.

Urăsc...

2009-05-07T17:00:00.004+03:00

... pe multi. Cateodata sustin ca pe toata lumea. Exagerez bineinteles. Dar raportand la lumea pe care o urasc, cei pe care nu ii urasc sunt tare putini.

De fapt pe cei mai multi pe care ii urasc, nu ii urasc in toate sensurile din Dex, ci doar ii antipatizez. Aceasta majoritate este formata din cei pe care nu ii cunosc. Ii vad o data in viata si e suficient. Ii urasc din motive cat se poate de banale. Am uitat sa spun ca eu ma enervez repede. Si ca tip. Si cateodata as sari la bataie. Dar nu sunt sfortoasa. Daca mi-o iau? Nu ma incanta ideea... M-as apuca de box, dar momentan nici nu am timp si sunt si cam delasatoare.

Revin la motivele pentru care antipatizez puternic o masa mare de oameni:

in mijloacele de transport in comun RATB + metrou:

ca urca si se opresc dupa ce fac un pas

ca stau indreptati spre usa astfel incat crezi ca vor cobori la prima si bineinteles ca nu coboara

in RATB: ca migreaza spre partea din fata a mijlocului de transport de parca s-ar da acolo ceva gratis

in RATB: ca asculta manele la telefonul mobil

ca put si/sau nu se spala

la metrou: ca urca si/sau coboara scarile (nerulante) cu incetinitorul, in linie cu altii ca ei

la metrou: ca stau pe scarile rulanta pe partea stanga

la metrou: ca se posteaza in fata unui taxator (din cele trei existente - vezi Piata Romana la ore de varf) si incep sa isi scormoneasca gentile in cautarea cartelei

pe strada:

ca se misca precum ochii mortului, eventual in sir, la brat

ca te opresc pe strada si in loc sa te intrebe ce credeai ca vor sa te intrebe (adica sa ii ghidezi spre vreun loc, mijloc de transport sau ceva) sunt de fapt martori ai lui Iehova, vor sa iti vanda ceva sau sa iti ceara bani (fara a fi zdrentarosi)

ca arunca gume de mestecat (printre multe alte chestii care le pica "accidental" din mana/gura)

ca "arunca" flegme

oriunde:

pentru ca sunt lenti (vorbesc lent, pricep lent, se misca lent)

Din aceasta ultima categorie fac parte sibienii. Nu toti, evident. Dar, din pacate, majoritatea celor de care am avut eu parte in ultimii 2 ani prin intermediul serviciului. Si numai pentru ca sunt lenti ci si pentru ca pocesc cuvintele (ex: ei "lucra" nu lucreaza) si nu vorbesc asa cum (sper ca) scriu (ex: "mi-o" in loc de mi-a).

Si ma enerveaza (nu ii urasc) cei care vorbesc Tariceanu-style: "telefonul care l-am primit", Nustiucinesinicinumaintereseaza-style: "parerea mea ca nu stiu ce" sau Taranoi-style: "in spatele la masa aia". Si nu, asta nu inseamna ca ma dau eu super inteligenta si mare vorbitoare de limba romana, dar astea sunt chestii de bun-simt.

Mai urasc ipocrizia. E printre primele pe lista de motive de ura si se aplica, evident, persoanelor cunoscute. Mai urasc la asta faptul ca "there's a thin line between" ipocrizie si diplomatie. Urasc sa fiu diplomata pentru ca imi da senzatia ca sunt ipocrita, totusi nu pot sa nu fiu. Macar cand trebuie...

Urasc persoanele slabe (nu ma refer la numarul de kilograme, evident). Persoanele cu care nu poti fi sincer (intotdeauna) pentru ca te trezesti ca incep sa boceasca si sa se victimizeze. They make me sick.

Mai urasc persoanele lingusitoare si profitoare de toate categoriile, incepand de la aia care te folosesc pentru o tema, doua, trei, continuand cu aia care se aseaza langa tine la examen ca sa copieze de la tine, si terminand cu aia care se "prostitueaza" pentru bani sau orice alte beneficii.

Aparent urasc mult. So what?

Two can keep a secret if one of them is dead

2009-04-28T12:43:00.003+03:00

Nu ma pasioneaza posturile de genul acesta, dar melodia asta e geniala (linia melodica plus versurile). A fost folosita in Promo-ul pentru sezonul 3 din Dexter. Auditie si (eventual) vizionare placuta!

... si a fost cutremur

2009-04-27T14:50:00.010+03:00

Deja nu mai e nicio noutate, stiu. Dar am ramas marcata de cat de prost se poate comenta la TV o astfel de stire.

O "fatuca" (pe care nu am vazut-o foarte des si sper ca dupa prestatia ei de sambata sa nu o mai vad deloc) sau mai bine zis "fatuca" de la Antena3 de ora respectiva m-a amuzat nespus cu prostia ei, din motive ce urmeaza a fi expuse mai jos.

Mai intai a fost sunat un nene (nu am retinut numele sau functia) care insa nu simtise cutremurul dat fiind ca era in masina, in drum spre Sibiu. Totusi, acesta aflase despre eveniment si ne-a informat ca a avut 5,3-5,4 grade pe scara Richter, ca a fost cam la 100 km adancime si ca daca e sa mai fie replici vor fi mai mici. Inteligenta Sa intreaba: "Ne mai putem astepta la replici?" Say what?! Alooo! Dormi acolo sau cu ce te ocupi? Asta as fi replicat eu. Ala a repetat frumos ce spusese cu 10 secunde inainte. Dupa care ala inchide (ca sa afle detalii prin telefon) si fatuca incepe sa presteze de una singura. Adica sa vorbeasca... verzi si uscate despre ce sa faci in caz de cutremur:

"Oricine care pur si simplu se apleaca si se acopera cand cladirile se prabusesc, este zdrobit si ucis. De fiecare data, fara exceptie. Oamenii care se pun [asta cu "se pun" mi-a placut foarte mult, foarte literar] sub obiecte, ca birouri sau masini, sunt intotdeauna zdrobiti." Foarte tare! Acum ma simt mult mai bine.

"Cainii, pisicile si copii mici sunt uneori in mod natural ghemuiti in pozitia fetala. Si tu ar trebui sa faci la fel in caz de cutremur. Este un instinct de supravietuire natural. Poti supravietui intr-un mic gol. Du-te langa un obiect, langa o canapea, langa un obiect mare si voluminos, care se va comprima intr-o oarecare masura, dar care va lasa un gol langa el." Eu nu vizualizez obiectele astea despre care se vorbea aici, iar exemplul cu canapeaua nu mi se pare ca se preteaza, decat daca intri in categoria "little people".

"Toti care se pun sub usa de la o intrare cand cladirea se darama sunt omorati. Daca stai sub o usa de la o intrare si tocul usii cade inainte sau inapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Daca tocul cade in parti, vei fi taiat in doua de intrarea usii. In oricare din cazuri vei fi omorat." Taiat in doua... Funny shit! Pentru familia Addams, bineinteles.

Citatele sunt (din pacate) exacte. Am google-it cuvintele cheie debitate de duduita si le-am gasit intr-un forum. De asemenea tipa nu a iesit din "Ăăăăăăă" si pauze lungi si dese in conditiile in care totusi citea.

In primul rand nu inteleg de unde au gasit-o pe asta. Si in al doilea rand nu inteleg de ce, din j-de mii de versiuni de "ce sa faci in caz de cutremur?" astia de la Antena au gasit-o pe cea mai sangeroasa. Desi trebuie sa recunosc... si cea mai amuzanta.

P.S. Am cautat acum si am si gasit versiunea youtube a prestatiei, insa din cate stiu astia de la Antena nu prea lasa filmuletele emisiunilor lor sa faca multi purici pe acolo. In ultimele 5 secunde ale inregistrarii se aude si reactia unuia de la 112 (poate uitandu-se la Antena 3), cand se incepe dialogul cu o tanti de acolo. Aceasta (reactia, nu tanti) a incheiat apoteotic prestatia duduii.

Takeover of ShopIT sau "Avem o mica problema"

2009-04-13T14:25:00.007+03:00

Pentru cine nu stie, ShopIT este un magazin online de calculatoare (in mare). Obisnuia sa imi placa pentru ca avea preturi ceva mai mici decat la emag, pentru ca despre cei de la emag (care sa zicem ca ar fi fost totusi a doua optiune) nu auzisem tocmai cuvinte de lauda si pentru ca erau si aproape de mine.

But things change... si de cele mai multe ori in rau. Astfel, am aflat acum putin timp ca sursa mea de chestii tehnice va fi preluata de unii (PCfun) despre care opiniile pareau sa fie in mare parte negative. Dar am sperat ca modificarile vor fi numai de forma. Treptat am inceput sa observ "efectele schimbarii": parola contului nu mai functiona (a trebuit sa o resetez), pagina cu "comenzile mele" era (si inca mai este) "in lucru!", iar preturile incep sa fie ceva mai mari decat cele de la emag. Ma rog... nu foarte grav sa zic, dat fiind ca inca beneficia de marele avantaj de a fi aproape.

Si veni momentul in care sa fac o comanda. Trimit mail sa intreb despre un produs daca este livrat cu cablu de conectare la calculator si primesc raspuns ca nu, dar ca imi recomanda sa achizitionez "una din variantele de mai jos", cele doua variante avand linkuri catre pcfun.ro. "Sweet!" ma gandesc si caut de curiozitate pe ShopIT sa vad daca au cele doua cabluri amarate: le au, la acelasi pret. Buuun... depasesc momentul multumita ca pot sa comand si cablul de pe ShopIT si purced la comanda. Selectez produsele, adaug in cos. Vad intr-un colt pe acolo "Taxa de livrare pentru aceste produse este de 25 RON." Eu: "Hmmm... eh! Probabil pentru livrare prin curier." Imi propun totusi ca atunci cand ma suna sa ii intreb ce e cu chestia asta. Termin de editat tot ce mai era pe acolo si inchei operatiunea. Stiam ca dadeau mail de primire a comenzii. De data asta insa nu dadura, motiv pentru care mi-am propus sa ii sun urmatoarea zi lucratoare.

Ii sun, imi raspunde o fonfaita, ii spun ca nu am primit confirmare si imi cere foarte senina numarul comenzii. Ma balbai putin spunandu-i ca nu il am (ca de unde sa il am?!). Si ea: "Pai il aveti in mail.". "Pai nu am primit mail, asta incerc sa va transmit!". Cam debusolata, imi cere numele, imi gaseste comanda si imi zice ca o sa ma sune colegul. Ma suna colegul (repede, recunosc), imi zice ca sunt produsele pe stoc (ieeeei!) dupa care imi spune ca este "o mica problema", ca nu au adresa de facturare, livrare sau whatever. "Pai cum nu o aveti ca aparea pe acolo cand am lansat comanda?" "Ah! Pai s-a schimbat baza de date si am pierdut adresele,..." Ii dau adresa si imi aduc aminte de chestia cu taxa de livrare. Il intreb ce e cu ea, daca e valabila si daca mergi sa ridici produsele de la ei si imi spune "Pai stiti... avem o mica problema. Nu avem la sediu casa de marcat si atunci aveti doua variante: sau va trimitem produsele prin curier si atunci platiti cei 25 lei taxa de livrare sau va trimitem factura proforma, transferati banii si dupa ce primim banii va spunem cand sa veniti sa ridicati produsele". Lasati-ma, fratilor, cu micile voastre probleme cu tot! Very disappointing...

Deznodamantul a fost ca am anulat comanda de la ei si am facut-o la emag, unde produsul oricum era cu aproape 30 lei mai ieftin si mi-au bagat implicit pe comanda la pretul modic de 0,01 lei si cablul problema. Which I think it was kind of nice :)

P.S. Voi reveni (sper eu curand, ca sa nu uit) cu o mica povestioara despre Fan Curier + Domo = LOVE.

Unii au hobbyuri...

2009-04-06T09:48:00.014+03:00

... si ii invidiez sincer, pentru ca eu nu ma numar printre norocosi. Mi se pare minunat sa ai o activitate preferata careia sa ii dedici timpul, poate banii tai si, eventual, sa mai faci si bani din ea.

Mai demult "imi propusesem" sa afirm ca jocul de table ar fi hobbyul meu (how silly is that?!). Dar nu dupa mult timp mi-am dat seama ca nu prea se incadreaza in definitie, pentru ca de multe ori in timpul meu liber nu aveam chef sa joc, ba mai mult, cateodata imi era lene. Iar eu consider ca pentru hobbyuri nu se pune problema asa... pur si simplu ai chef oricand si oricum.

Acum vreo jumatate de an am descoperit Breslo - Comunitatea artizanilor handmade din Romania (acum citind numele... artizani handmade?! cam pleonastic... dar ma rog, ideea conteaza). Tare mi-ar placea si mie sa am un hobby de genul asta (sa imi fac singura accesorii, genti etc.). Doar ca pentru asta e nevoie de imaginatie si rabdare. Eu nu stau bine la nicuna din ele... Plus ca oricum am renuntat la ideea ca un hobby se poate crea. Dar nici nu am aflat cum descoperi ca ai un hobby. Probabil ca trebuie sa incerci cat mai multe chestii...

Cand eram mica ma jucam cu Lego. Mai profit si acum cand mai vine vreun copil in vizita si le scot (pentru copil, vezi doamne) de la naftalina. Doar ca nu ma pasioneaza in asemenea masura incat sa construiesc chestii din Lego in timpul meu liber. Pentru asta imi gasesc doua scuze: nu am atat de mult (Lego) incat sa let my imagination go free si... care imagination? Am doua exemple de persoane cu adevarat pasionate de Lego: Balakov (caruia pare sa ii placa si fotografia din moment ce se chinuie atat pentru o poza) si Nathan Sawaya.

Un prof din facultate are ca hobby jocurile de societate. Asa ca organizeaza la scoala in fiecare miercuri "seara de jocuri". How cool is that? Am fost si eu (din pacate) numai o data. Mi-a placut (desi am pierdut). Singura problema insa la acest tip de hobby este ca mai trebuie sa gasesti si alti pasionati, ca altfel degeaba!

Ceea ce ma streseaza si mai mult este ca unii nu au unul ci mai multe hobbyuri. Un exemplu in sensul asta (in plus de Balakov) este un coleg de serviciu caruia ii plac excursiile pe motocicleta si fotografia. Imaginati-va (sau vedeti) ce minunat se imbina aceste doua pasiuni...

Nu stiu ce incheiere sa fac, nu le-am avut niciodata cu compunerile. So I hope I've made my point...

Din seria "daca taceai, filozof ramaneai"

2009-03-11T10:36:00.006+02:00

Stirea este mai veche, insa eu de curand am citit acest articol. Si nu stirea este importanta cat vorbele de duh graite de fostul meu profesor de matematica. Un profesor foarte bun, dar cu nenumarate "issues". Genul de prof (desi nu stiu de ce il numesc gen, pentru ca ar putea la fel de bine sa fie unicat) care dupa Paste, daca ii spunea cineva clasicul "Hristos a inviat!" ii raspundea "Am fost anuntat." Sweet...

Iata fragmentul cheie din articol:

Profesorul de matematică Costel Chites, de la Colegiul Naţional de Informatică "Tudor Vianu" din Bucureşti, ne-a declarat că "toate cele 100 de variante au avut acelaşi grad de dificultate. Subiectele au fost echilibrate şi orice copil care a trecut pe la şcoală poate uşor să ia nota 5".
Întrebat dacă subiectele puteau fi rezolvate fără meditaţii, profesorul de matematică a precizat că "orice tânăr care vrea să ştie mai mult trebuie să plătească. Nu este o ruşine. Nu era necesar ca elevii să facă ore suplimentare ca să ia nota 5".

Oare e nevoie de comentarii suplimentare?

In ce sens se invarte balerina?

2008-06-05T14:53:00.005+03:00

Daca poti vedea balerina miscandu-se in sensul acelor de ceasornic, iti utilizezi emisfera dreapta a creierului.

Functiile partii drepte a creierului: foloseste sentimentele, vedere de ansamblu, imaginativ, simboluri si imagini, prezent si viitor, filozofie si religie, poate obtine, creeaza, apreciaza, perceptie spatiala, stie functia obiectelor, bazat pe fantezie, prezinta posibilitati, impetuos
la riscuri.

Daca poti vedea balerina miscandu-se in sens invers acelor de ceasornic, atunci iti folosesti emisfera stanga a creierului.

Functiile partii stangi a creierului: utilizarea logicii, orientarea catre detalii, cautarea de fapte, cuvinte si limbaje, prezent si trecut, matematica si stiinta, poate intelege, cunoastere, recunoastere, ordine/perceptia modelelor, cunoaste numarul obiectelor, bazat pe realitate, strategie, practic, sigur.

Daca poti vedea balerina miscand-se (pe rand) in ambele sensuri, expertii spun ca poti avea IQ-ul peste 160.

Blindness

2008-06-05T13:56:00.005+03:00

Imagineaza-ti un trecator cerandu-ti indicatii. In timp ce vorbesti cu el, doi muncitori trec printre voi carand o usa. Intr-o fractiune de secunda trecatorul si unul dintre muncitori schimba locurile intre ei, iar tu ramai vorbind cu o alta persoana. Crezi ca ai observa?

Un grup de cercetatori de la Universitatea Harvard a facut acest test pe cateva persoane si mai mult de jumatate dintre acestia nu au observat schimbarea.

Acest fenomen este cunoscut sub numele "change blindness" (orbire la schimbare) - doar o mica parte dintre informatiile care se transmit creierului intra in constiinta. Oamenii esueaza in a observa o modificare in imprejurimi, pentru ca atentia lor este in alta parte.

Si mai ciudat, daca te concentrezi pe ceva poti deveni orb la alte evenimente pe care in mod normal le-ai observa. Aceasta se numeste "inattention blindness" (orbire din neatentie).

Lectura obligatorie - Instructiuni si sfaturi pentru tanara mireasa

2008-04-10T21:29:00.008+03:00

Off-topic Post

Este vorba despre un articol publicat in 1894 in Ziarul Ghid de Spiritualitate sub titlul "Din Codurile si Procedurile despre Relatii Intime si Personale ale Statutului Marital intru Marea Sanctitate Spirituala a acestei Binecuvantate Comuniuni si intru Gloria lui Dumnezeu" de Ruth Smythers, "mult iubita sotie a Reverendului L.D. Smythers, Pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia, Confederatia Regionala de Est".

Iata un fragment promitator: "[...] este noaptea nuntii, in cursul careia mireasa trebuie sa platesca tributul, ca sa spunem asa, infruntand pentru prima oara teribila experienta a sexului. In acest punct, dragi cititoare, lasati-ma sa exprim un adevar socant. [...] Trebuie sa nu uitati niciodata una dintre cele mai importante reguli ale Bisericii in ceea ce priveste Casatoria: DARUIESTE PUTIN, DARUIESTE RAR, SI MAI PRESUS DE ORICE, DARUIESTE CU ZGARCENIE. Altfel, ceea ce ar fi o casatorie normala s-ar transforma intr-o orgie a destrabalarii sexuale."

Enjoy the rest!

Rapid si interesant

2008-04-03T17:10:00.010+03:00

(Tot) Un test care demonstreaza (sau asa se vrea) ca in creierul nostru exista un "gol".
Fara sa folosesti mouse-ul, numara repede cate litere "F" sunt in textul urmator.

FINISHED FILES ARE THE RESULT OF
YEARS OF SCIENTIFIC STUDY COMBINED WITH
THE EXPERIENCE OF YEARS

Raspunsul?

Exercitiu de calcule mintale

2008-04-03T11:57:00.007+03:00

Un test care demonstreaza (sau asa se vrea) ca in creierul nostru exista un "gol".
Calculele trebuie facute doar in minte (fara calculator, fara hartie si creion) si repede. Nu trisati! :P

Test IQ japonez

2008-04-03T09:08:00.009+03:00

Acesta este un test aplicat la interviurile de angajare din Japonia.
Un om "normal" ar trebui sa il rezolve in 15 minute (in Japonia :P)... asa ca nu o sa va pierdeti prea mult timp din viata daca incercati :)
P.S. Chiar iese! (poza este dovada)

Problema de clasa a 5-a

2008-04-02T18:16:00.009+03:00

Intr-o statie au oprit 5 autobuze.
In fiecare au urcat cate 5 fetite.
Fiecare fetita avea cate 5 bagaje.
In fiecare bagaj erau cate 5 pisicute care alaptau cate 5 pui.
Bunica lui Einstein care astepta in statie, s-a adresat unuia din soferi:
- Cate gherute are o pisca la o labuta?
- Cinci, ii raspunde acesta.
- Asta inseamna ca sunt peste 70 de mii de unghii si gherute acum, in aceasta statie!!!

Parola fisierului Unghii si gherutze este numarul exact.